270 / 414
270
generală şi românească
(1983). După o perioa-
dă în care a activat în cadrul Comisiei pentru
formarea limbii şi poporului român, a fost nu-
mit profesor de lingvistică romanică şi generală
la
Universitatea din Timişoara
(1962–1969);
director al Sectorului de lingvistică din cadrul
Bazei de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara
a Academiei Române (1963–1969); profe-
sor de lingvistică română şi indo-europeană la
Universitatea din Craiova (1969–1971), unde a
fost şi directorul Centrului de Istorie, Filologie
şi Etnografie (1969–1971). În 1971 a revenit la
Universitatea din Iaşi ca profesor de lingvistică
indo-europeană (până în 1982); profesor consul-
tant (1982–1987); a fost redactor responsabil al
„Analelor știinţifice ale Universităţii «Al.I. Cuza».
Seria Lingvistică-Literatură” şi a făcut parte din
colegiul de redacţie al revistei „Studii şi cercetări
lingvistice”. A lăsat lucrări în domeniul lingvisti-
cii:
Închideri şi
deschideri ale vocalelor în primele
timpuri ale limbii române
(1970);
Istoria limbii
române
(1980); amplul studiu introductiv la
volumul
Opere alese
–
Teoria limbii
(1984) ş.a.
Studiile sale de lingvistică românească (foneti-
că, gramatică, istoria limbii, limbă literară, lexic,
toponimie, stilistică, dialectologie), de lingvisti-
că generală şi de istoria lingvisticii conţin ample
şi frecvente referiri la numeroşi autori şi lucrări
care aparţin diverselor perioade şi şcoli lingvisti-
ce; a elaborat teoria studiului „antropologist” al
lingvisticii sau teoria dialectelor literare ale lim-
bii române etc.:
Constituirea unei fonetici care să
nu fie
fiziologie şi acustică
(1939);
Gramatica şi
logica
(1963, 1964);
La formation des
langues ro-
manes occidentales
(1965);
Les lois fondamentales
de l’évolution
linguistique
(1967);
Storia delle par-
late popolari e storia delle lingue litterarie
(1972);
La distinction
entre la linguistique descriptive et la
linguistique historique au XIX
e
siècle
(1972);
Les
subdivisions territoriales du roumain
(1975) ş.a.
KANITZ, ÁGOST (Ágoston)
(25 aprilie 1843,
Lugoj
, jud. Timiș – 12 iulie 1896,
Cluj), botanist de naţionalitate germană
Membru corespondent – 22 martie 1882
Aurmat cursurilegimnaziale la
Timişoara
şi Nagy-Koroson, iar cele universitare la Viena.
A fost profesor de botanică la Universitate, unde
a reorganizat Catedra de știinţele naturii, şi
director al Grădinii Botanice din Cluj. A spriji-
nit activ numeroşi studenţi români. A studiat cu
deosebire flora din Transilvania, Ungaria şi regi-
unile învecinate. A descoperit o serie de plante:
„Halorageae”, „Campanulaceae”, „Lobeliacae”.
A lăsat lucrări, între care:
Flora Sertum Territorio
din Marea Kőrösiensis
(1862);
Bemerkungen
über einige ungarische botanische Werke
(1862);
Geschichte der Botanik in Ungarn
(1863);
Versuch
einer Geschichte der Botanik ungarischen
(1865);
Die Bisher bekannte Pflanzen Slavoniens
(1866);
A magyar tartományok növényzeti viszonyai
(1866);
Übersicht
pflanzengeographischen
Verhältnisse Ungarns, Siebenbürgens, Dalmatiens,
Kroatiens und Slavoniens
(1867);
Einige Probleme
der Allgemeinen Botanik
(1873);
Catalogus
Cormophytorum și anthophytorum Serbiae,
Bosniae, Herczegovinae, Montis Scodri, Albaniae
hucusque cognitorum
(1877, în colab.);
Expeditio
Austriaco- Hungarica ad oras Asiae orientalis
(1878, în colab.);
Plantae Romaniae huiusque
cognitae
(3 fasc., 1879–1881, în colab.) ș.a.
A fost redactor al revistei „Magyar Növenytani
Lapokat”. Membru corespondent al al Accademiei
dei Lincei și al Academiei Maghiare de Ştiinţe.
A fost distins cu ordinele „Coroana României” în
grad de Cavaler şi „Sf. Ana”, cls. III.