266 / 414
266
reacții nucleare, ciocniri atomice, astrofizica nu-
cleară. Principalele direcții de cercetare sunt:
fenomene de polarizare în reacții nucleare, feno-
mene de cuplaj în reacții nucleare, fenomene de
prag în reacții nucleare, reacții cuazirezonante,
defectul cuantic în ciocniri atomice, reacții de
prag în cicluri nucleare stelare, stări atomice și
nucleare slab legate, reacții hadronice în spec-
troscopia nucleară, metoda canalelor cuplate.
Dintre rezultatele științifice prioritare se pot
menționa: efectul de prag izotopic, teoria matri-
cii-R a fenomenelor de prag, fenomene de prag
– funcția de intensitate neutronică – structura in-
termediară, matricea de ciocnire redusă, compre-
sia rezonanței de canale cuplate, defectul cuantic
atomic și matricea multinivel, stări de prag pro-
tonice în ciclul stelar Ne-Na, împrăștiere nucle-
ară pe nivel izomer. O parte din aceste cercetări
au fost preluate în laboratoare importante din
străinatate (Universitatea Erlangen-Nürnberg,
Institutul de Fizică Teoretică și Experimentală
din Moscova, Institutul Fizico-Tehnic din Harkov,
Universitatea de Stat din Leningrad, Laboratorul
Național Oak-Ridge ș.a.). Are, de asemenea,
contribuții semnificative în studii de: polariza-
re în fizica fenomenelor de prag, polarizare în
procese de împrăștiere a protonilor și deute-
ronilor, polarizare în reacții de transfer, efecte
multicanal în reacții nucleare, stări de prag în
nuclee ușoare-medii, nuclee Borromeene, pro-
bleme computaționale în metoda canalelor cu-
plate. Președinte al Diviziei de Fizică Nucleară
a Societății Române de Fizică (1990–2005). A
fost distins cu Humboldt-Urkunde (1971) și cu
Premiul „Dragomir Hurmuzescu” al Academiei
Române (1976). A fost ales (mai 2000) Fellow of
the Institute of Physics (UK). Cetățean de onoare
al municipiului Caransebeș (aug. 2003).
HELL, STEFAN WALTER
(n. 23 decembrie 1962,
Arad
), fizician de origine
română, Germania
Membru de onoare – 24 octombrie 2012
După cursurile primare urmate la
Sântana, jud. Arad
, în 1977 a fost admis la
Liceul
„Nikolaus Lenau” din Timișoara
. Și-a continu-
at studiile în Republica Federală a Germaniei,
unde a emigrat împreună cu familia în 1978. A
studiat chimia la Universitatea din Heidelberg,
unde, în 1990, și-a susținut disertația despre
reprezentarea microstructurilor transparente
în microscopul confocal (
Abbildung transparen-
ter Mikrostrukturen im konfokalen Mikroskop
),
devenind doctor. Între 1991 și 1993 a lucrat la
European Molecular Biology Laboratory, în ca-
drul laboratorului principal din Heidelberg, unde
a reușit să demonstreze practic principiul micro-
scopiei 4Pi și să îmbunătățească considerabil
rezoluția în profunzime. Din 1993 a deținut un
post la Universitatea Turku din Finlanda, unde
a fost șef de echipă în departamentul de fizică
medicală, perioadă în care a dezvoltat principiul
microscopului STED, microscop de fluorescență.
În paralel, între 1993 și 1994, a activat timp de
6 luni ca „Visiting Scientist”, în departamentul
Engineering Science de la Universitatea Oxford.
În 1996 a obținut calificarea postdoctorală care
permite în Germania obținerea poziției de pro-
fesor universitar. În anul următor s-a angajat la
Institutul „Max Planck” pentru chimie biofizică
din Göttingen, unde s-a axat pe cercetări în do-
meniul microscopiei optice. Din 2002 a ajuns
directorul institutului. În 2003 a devenit șef al
secției de microscopie optică de mare rezoluție
din cadrul DKFZ, pentru ca în 2004 să fie numit
profesor onorar la Universitatea din Göttingen.
Lucrările sale tratează probleme de pionierat în
domeniul microscopiei optice de superrezolu-
ție, cu largi aplicații în nanoștiințe și nanoteh-
nologii. Are o contribuție decisivă în „spargerea”