271 / 414
271
LALESCU, TRAIAN
(12 iulie 1882, Bucureşti – 15 iunie 1929,
Bucureşti), matematician
Membru post-mortem – 31 ianuarie 1991
După absolvirea Liceului „Internat” din
Iaşi (1900), a urmat cursurile Şcolii de Poduri şi
Şosele din Bucureşti (1900–1903), de unde s-a
retras, înscriindu-se apoi la Facultatea de Ştiinţe
a Universităţii din Bucureşti (1903–1905). În
1905 și-a luat licenţa în ştiinţe matematice.
Şi-a continuat pregătirea la Paris (1905–1908),
trecându-şi din nou licenţa în matematică; în
1908 şi-a susţinut teza
Sur l’équation de Volterra
,
devenind doctor în ştiinţe matematice. Şi-a
continuat pregătirea la Göttingen (1908–1909).
A fost profesor la gimnaziile din Giurgiu (1906–
1910) şi din Bucureşti („Gh. Şincai”, 1909–1910,
şi „D. Cantemir”, 1910–1912); asistent la Şcoala
de Poduri şi Şosele (1909–1910), profesor supli-
nitor de analiză şi elemente de mecanică (1909–
1911), conferenţiar de algebră superioară (1910–
1913), profesor titular de algebră superioară şi
teoria numerelor (1913–1929) la Facultatea de
Știinţe a Universităţii din Bucureşti. În 1920, din
iniţiativa sa, a luat fiinţă
Şcoala Politehnică din
Timişoara, fiind primul ei rector
(1920–1921);
în 1921 a editat la
Timişoara
„Revista matema-
tică”. Între 1918 şi 1919, aflat într-o misiune di-
plomatică la Paris, a frecventat cursurile Şcolii
Superioare de Electricitate, obţinând diploma de
inginer electrician (1919). Unul dintre fondatorii
teoriei ecuaţiilor integrale şi unul dintre creatorii
şcolii matematice româneşti, a lăsat contribuţii
în diverse ramuri ale matematicii: teoria nume-
relor, algebră, geometrie, analiză matematică,
trigonometrie, calculul vectorial şi tensional,
mecanică, electricitate etc. Primele preocupări
ştiinţifice privesc teoria numerelor şi algebra:
însumări de factoriale consecutive, compunerea
formelor pătratice, reprezentarea numerelor prin
clase de forme aparţinând unui determinant dat;
teoria lui Galois. În domeniul geometriei a pu-
blicat generalizări asupra unor probleme şi note
de geometrie sintetică, de geometrie analitică şi
de geometrie descriptivă. În domeniul ecuaţiilor
integrale a studiat o clasă de ecuaţii diferenţiale
liniare de ordin infinit, extinderea rezultatelor
lui Volterra asupra ecuaţiei sale la cazuri mult
mai generale; a cercetat ecuaţiile integrale li-
niare de ordin infinit, strâmb simetrice. S-a pre-
ocupat, totodată, de teoria seriilor trigonometri-
ce, s-a aplecat asupra funcţiilor liniare periodice,
introducând funcţiile poligonale periodice şi
metoda discontinuităţilor sau a incidentelor ne-
sinusoidale poligonale. Lui i se datorează une-
le studii originale privind aşa-numitele „funcţii
spline” (de tip polinom). Rezultatele cercetărilor
sale se regăsesc în numeroase cărţi şi studii:
Sur
le groupe des équations trinomes
(1907);
Sur les
solutions périodiques des équations différentielles
linéaires
(1907);
Sur l’équation de Lamé
(1910);
Introducere la teoria ecuaţiilor integrale
(1911,
tradusă şi în limbile franceză şi polonă), prima
monografie pe plan mondial consacrată acestui
domeniu;
Introduction à
la théorie des équations
intégrales
(1912);
Culegere de probleme de geo-
metrie descriptivă şi de cosmografie
(1914, în co-
lab.);
Les équations différentielle linéaires d’ordre
infini et l’équation de Fredholm
(1918);
Tratat
de
geometrie analitică
(5 vol., 1920–1927);
Calculul algebric.
Polinoame. Fracţiuni raţionale
(1924);
Curs de geometrie analitică. Dreaptă,
plan, conice, cuadrice
(1931);
La géométrie du
triangle
(1937) ş.a. A publicat
Trigonometria
lui Gh. Lazăr, „transcrisă după slove cirilice,
însoțită de o notă biografică și de note explica-
tive” (1919). În „Gazeta matematică” a publicat
articole referitoare la unii înaintași ai științei
românești (Nicolae Culianu, Gheorghe Lazăr,
Simion Marcovici), dar și la
Cărți de matematici
din Transilvania
;
Cărți și manuscrise grecești de
matematică din Țările Române
;
Bibliografia ma-
tematică românească
;
Catalogul cărților și ma-
nuscriselor românești de matematică la Expoziția
de la Iași din 1885
. Personalitate multivalentă, a
făcut parte din delegația României la Conferința
de pace de la Paris, pentru care a scris o mono-
grafie despre problema etnografică a Banatului
(
Le problème éthnographique du Banat
, 1919),
furnizând argumente referitoare la apartenența
la România a acestei provincii românești. În ca-
litate de deputat de Caransebeș (din 1920), a
participat activ la elaborarea primei Constituții