267 / 414
267
limitei de rezoluție, dată de difracție şi reprezen-
tată prin formula descoperită de Abbe în 1873.
În acest sens, microscopul 4Pi reprezintă prima
mare realizarea a sa, dat fiindcă aceasta a con-
dus la obținerea unei rezoluții de ordinul a 100
nm, care corespunde unui spot focal sferic de
câteva ori mai mic decât cel obținut în micro-
scopia confocală. În 1999–2000 a urmat o nouă
descoperire importantă: microscopia cu bale-
iaj laser bazată pe golire prin emisie stimulată
(STED- Stimulated Emmision Depletion), iniți-
ind un nou domeniu de cercetare absolut nou în
microscopie, în cadrul căruia s-a ajuns la o re-
zoluție de ordinul nanometrilor. Excepționala sa
descoperire are implicații enorme în cercetările
biologice, contribuind la înțelegerea fenomene-
lor biologice fundamentale care au loc la scară
nanoscopică. Rezultatele cercetărilor sale sunt
publicate în peste 320 de lucrări ştiințifice, în re-
viste de mare prestigiu: „Nature Biotechnology”,
„Nature Methods”, „Science”, „Journal of Cell
Biology” etc. A continuat să întrețină strânse le-
gături cu specialiștii români: în 2012 a partici-
pat la Conferința internațională „Micro-to Nano-
Photonics” organizată de Academia Română şi a
fost oaspetele Institutului de Fizică Nucleară de la
Măgurele, precum și al Institutului de Biochimie
al Academiei. Din acelaşi an a devenit membru
în colectivul de redacție al revistei „Romanian
Reports in Physics”, editată de Academia Română.
A fost distins cu Premiul Comisiei internațio-
nale de optică (2000), cu Premiul „Helmholtz”
pentru metrologie (2001), cu Premiul pentru
inovare al Fundației „Leibinger” (2002), cu
Premiul „Carl-Zeiss” pentru cercetare oferit de
fondul „Ernst-Abbe” (2002), cu premiile „G.
Daimler” şi „K. Benz”, oferite de către Academia
de Ştiințe Brandenburg din Berlin (2002–2004),
cu Premiul pentru inovare oferit de preşedintele
Germaniei (2006), cu Premiul „Cozzarelli” ofe-
rit de Academia Națională de Ştiințe din S.U.A.
(2006), cu Premiul „Julius Springer” pentru fizică
aplicată (2007), cu Premiul „Gottfried Wilhelm
Leibniz” oferit de Societatea de Cercetare din
Germania (2008), cu Premiul „Otto Hahn” pen-
tru fizică (2009), cu Premiul european „Körber”
pentru ştiință (2011), cu Premiul „Gothenburg
Lise Meitner” (2011), cu Premiul „Meyenburg”
pentru cercetări în domeniul cancerului (2011),
cu Ordinul Național „Coroana României” în grad
de Comandor (2015).
Laureat al Premiului
„Nobel” pentru chimie
„pentru dezvoltarea mi-
croscopiei fluorescente cu super-rezoluție (2014,
împreună cu Eric Betzig și William E. Moerner).
HODOŞ, ENEA
(31 decembrie 1858, Roşia Montană, jud. Alba –
25 iulie 1945, Sibiu), folclorist şi scriitor
Membru corespondent – 23 martie 1904
Fiul lui Iosif Hodoş. A învăţat la şcolile
din Brad, Braşov şi Blaj, având printre profesori
pe I. Al. Lapedatu şi I. Micu Moldovanu, care l-au
îndrumat spre literatura populară. A urmat apoi
cursuri de medicină, filosofie şi litere la Viena
şi Pesta. Ca student, a fost membru al societăţii
„România jună” din Viena, iar la Pesta a frecven-
tat societatea „Petru Maior”. Revenit în ţară, a
fost profesor la Sibiu,
Caransebeş
şi Sighet. În
1905 s-a stabilit definitiv la Sibiu, intrând în re-
dacţia ziarului „Telegraful român”. A colaborat
la numeroase publicaţii ale vremii („Aurora ro-
mână”, „Convorbiri literare”, „Drapelul”, „Foaia
diecezană”, „Foaia ilustrată”, „Luceafărul”,
„Tribuna” etc.). S-a afirmat ca autor de manuale,
între care se detaşează cel de istoria literaturii
române. A avut şi preocupări privitoare la lim-
bă, întocmind un
Mic dicţionar de neologisme
. A
purtat o intensă corespondenţă cu o serie de oa-
meni de cultură, din care răzbate, ca şi dintr-o
serie de lucrări, un real interes pentru istoria şi
faptele înaintaşilor:
Simion Balint. Viaţa şi lup-
tele lui în Munţii Apuseni ai Ardealului la 1848–
49
(1913);
O viaţă
de luptă, suferinţă şi nădejde
(1941);
Din corespondenţa lui Simeon Bărnuţiu
şi a contemporanilor săi
(1944). A lăsat câteva
nuvele şi un volum de
Schiţe umoristice
(1897).
S-a remarcat mai
cu seamă ca folclorist, între-
prinzând, la
Caransebeş
, o intensă acţiune de
culegere a folclorului din împrejurimi, opera sa
de culegător şi de editor situându-l, prin riguro-
zitatea ştiinţifică, alături de Gr. Tocilescu şi Ovid
Densusianu. În 1892 a publicat un prim volum
de
Poezii populare din Bănat
, cuprinzând, în cele
patru capitole (
De dragoste
;
De jale, de mustrare,
de blestem
;
Vesele, glumeţe, satirice
şi cătăneşti
)