274 / 414
274
MANGIUCĂ, SIMEON
(2 septembrie 1831,
Broşteni, jud. Caraş-Severin
– 22 noiembrie 1890,
Oraviţa, jud. Caraş-
Severin
), folclorist
Membru de onoare – 22 martie 1890
Studii primare şi secundare
la Orăştie,
Seghedin,
Lugoj
, Oradea şi universitare la
Budapesta (Facultatea de Drept, 1852–1855) şi
Vârşeţ (teologia
, 1855–1858). În 1855 şi-a luat
doctoratul în drept la Budapesta. A fost profe-
sor de limba şi literatura română la
Gimnaziul
german din Timişoara
(1858). Intrând în ad-
ministraţie, a fost pretor şi prim-pretor la
Satu
Nou, Cruşova, Iam, Sasca Montană
(1858–
1869). Între 1869 şi 1890 a practicat avocatura
la
Oraviţa
. A avut contribuţii la impulsionarea
vieţii culturale a românilor; în 1882 a scos o pu-
blicaţie intitulată „Calendar iulian-gregorian şi
poporul român”; a colaborat la alte numeroa-
se publicaţii ale vremii („Albina”, „Concordia”,
„Familia”, „Foaie pentru minte, inimă şi litera-
tură”, „Luminătorul”, „Rumanische Revue” etc.).
Preocupările sale de folclor, pe care l-a abordat
din punct de vedere teoretic, s-au concentrat în-
deosebi asupra obiceiurilor populare şi colindei:
Moşii sau sacrificiul morţilor
(1882), considerat
drept primul studiu etnografic din istoria folclo-
risticii româneşti asupra acestei tradiţii popula-
re;
Colinda. Originea şi însemnătatea ei astrono-
mică şi
calendaristică
(1882). În sfera interesului
său pentru comemorările funebre populare se
înscrie şi publicarea bocetelor (
Strigarea zorilor
la mort; Petrecerea mortului
). A realizat şi una
dintre primele cercetări de folclor comparat din
România (
Păcală de origine
din Italia
). A fost
autor al lucrării
Despre însemnătatea botanicei
româneşti
(1874), primul studiu amplu de et-
nobotanică, în care a împărţit numele plantelor
culese în
zona Oraviţei
într-o serie de catego-
rii: mitologice, poetice, de descântece şi vrăji, de
leacuri etc. Preocupat de problema romanităţii
limbii şi poporului român, a scris un
Tractat de
originea, vechimea şi însemnătatea istorică a nu-
melui „valac”
(1866–1867), urmat de volumul
Daco
-
romanische Sprach und Geschichtsforschung
(1890), în care a reunit diverse lucrări de istorie
şi lingvistică scrise pe această temă.
MANGRA, VASILE
(VICENȚIU, VICHENTIE)
(25 mai 1850, Sălişte-Săldăbagiu, jud. Bihor –
1 octombrie 1918, Budapesta), mitropolit ortodox
Membru titular – 27 mai 1909
Şi-a făcut studiile gimnaziale la Beiuş
şi Oradea,
teologice la Arad
(1869–1872) şi
juridice la Academia de Drept din Oradea (ne-
terminate însă). A fost profesor de istorie bise-
ricească şi drept canonic la
Institutul Teologic
din Arad
(1875–1893), fiind însă suspendat în
1893 de autorităţile maghiare din cauza atitu-
dinii sale politice. Redactor la foile bisericeşti
„Speranţa” (1870–1871), „Lumina” (1874–
1875) şi „Biserica şi Şcoala” (1877–1878,
1882–1883, 1899–1900). În 1879 s-a călugărit
la
mănăstirea Hodoș-Bodrog
. A fost numit vi-
car al Consistoriului ortodox român din Oradea
(1900–1916), arhimandrit (1906) şi mitropo-
lit al Ardealului (din 1916). A fost unul dintre
conducătorii luptei pentru drepturile românilor
transilvăneni: în 1892 a făcut parte din delegaţia
care a dus la Viena
Memorand
-ul românilor; în
1894 a sprijinit organizarea Marii adunări popu-
lare de la Sibiu, care a protestat împotriva ho-
tărârii guvernului maghiar de a dizolva Partidul
Naţional Român; în 1895 a fost unul dintre prin-
cipalii organizatori ai Congresului naţionalită-
ţilor (români, şvabi, slovaci) de la Budapesta.
Deputat de Ceica-Bihor (1910). Autor al lucrări-
lor:
Cercetări literar-istorice
(1896);
Mitropolitul