272 / 414
272
a României reîntregite. În 1925 a întocmit și
a prezentat în plenul Camerei Deputaților un
Raport general asupra proiectului de buget al veni-
turilor și cheltuielilor statului
. Împreună cu astro-
nomul Nicolae Coculescu, a contribuit la reforma
calendarului.
Membru al Asociației Culturale a
Banatului
și al Asociaţiunii Transilvane pentru
Limba Română şi Cultura Poporului Român
(ASTRA).
LUPAŞCU, GHEORGHE O.
(22 martie 1908, Botoşani – 19 noiembrie 1979,
Bucureşti), parazitolog
Membru corespondent – 1 noiembrie 1948
Studii liceale la Botoşani şi univer-
sitare (Facultatea de Știinţe, 1922–1932) la
Bucureşti, în 1932 luându-şi licenţa în ştiinţe
naturale. În 1946 şi-a susţinut teza de doctorat
Studii asupra culicidelor din România
. Şi-a con-
tinuat specializarea asupra biochimiei ţânţarilor
anofeli la Institutul Superior de Medicină din
Roma (1940). A fost
profesor la Institutul de
Medicină din Timişoara
, pe care l-a condus în-
tre 1946 şi 1952 în calitate de rector;
director
al Bazei de Cercetări Ştiinţifice Timişoara a
Academiei Române
; profesor la Institutul de
Perfecţionare a Medicilor şi Farmaciştilor (1952–
1958) şi la Facultatea de Medicină din Bucureşti
(1958–1973); director ştiinţific al Institutului
„Dr. I. Cantacuzino” din Bucureşti (1952–1954).
Consultant al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii,
calitate în care a întreprins călătorii de studii
privind lupta contra malariei în ţări din Africa.
A adus contribuţii în parazitologia şi epidemio-
logia malariei, bolile transmisibile prin vectori,
imunitatea în bolile parazitare (trichineloză, hi-
datidoză etc.), la studiul problemelor legate de
practica parazitologică, în primul rând diagnosti-
cul şi combaterea principalelor antropozoonoze,
la sistematica şi ecologia culicidelor şi fleboto-
miilor, rezultatele cercetărilor sale făcându-le
cunoscute prin importante lucrări:
Malaria
(1943);
Principii şi metode ale eradicării malariei
(1957);
Hidatidoza
(1968);
Trichineloza
(1970);
Trichomoza urogenitală
(1971);
Hidatidoza, o
zoonoză cu grave repercusiuni în patologia uma-
nă
(1972);
Paraziţi cu patogenitate condiţiona-
tă
(1972) ş.a. Între 1958 şi 1964 a participat
la prima mare acţiune din jud. Brăila pentru
prevenirea şi combaterea echinocorozei, cisti-
cerozei şi cenurozei la animalele domestice şi
la om. Membru în colegiile de redacţie ale unor
reviste internaţionale de profil: „Helmintologia”
(Praga), „International Journal for Parazitology”
(Londra). Membru al Societăţii de Parazitologie
Exotică din Paris şi al Societăţii Regale de
Medicină şi Igienă din Londra. A fost distins cu
Ordinul „Meritul Științific” cls. II (1971).
MACOVSCHI, EUGEN
(4 februarie 1906, Chişinău – 3 aprilie 1985,
Bucureşti), biochimist şi biolog
Membru titular – 12 august 1948
(membru corespondent (2 iunie 1948)
Preşedinte al Secţiei știinţelor geologice, geogra-
fice şi biologice (1948–1959)
Studii liceale la Chişinău şi superioare la
Cluj, unde a făcut studii de chimie (1924–1928)
şi de ştiinţe naturale (1926–1930), paralel ur-
mând şi Secţia de pian a Conservatorului de
Muzică „Gh. Dima”. În 1931 a susţinut teza de
doctorat intitulată
Reacţii fotochimice în seria or-
to-nitrobenzilidenpoliolilor
, devenind doctor în
chimie; în 1967 a obţinut titlul de doctor docent.
Şi-a continuat pregătirea la Paris (1933–1934),
unde a lucrat în Laboratorul de fiziologie gene-
rală a prof. L. Lapiques şi în Laboratorul de to-
xicologie al Prefecturii Poliţiei. Revenit în ţară,
a fost asistent la Catedra de chimie organică