268 / 414
268
600 de strigături şi cântece lirice. În 1906 a
apărut cel de-al doilea volum,
Balade
, care re-
uneşte 25 de cântece bătrâneşti bănăţene (între
care
Ducin, Toma, Mârza,
Piperea, Pintea
şi ciclul
Novăceştilor
), urmat în 1912 de cel de-al treilea,
Descântece
, unde a reunit 114 de texte însoţite de
descrierea întregii practici magice, a obiectelor
folosite şi a mimicii celui care descântă. A mai
publicat un volum de basme (
Frumoasa din nor şi
alte poveşti
) şi două de versuri inspirate de război
(
Frunzuliţe din război
). S-a remarcat şi ca tradu-
cător, tălmăcind din creaţia lui I. S. Turgheniev
(
Clara Milici
, 1890;
Ceasul
, 1909).
HOSSU, IULIU
(30 ianuarie 1885, Milaşu Mare, jud. Bistriţa-
Năsăud – 28 mai 1970, Bucureşti), episcop greco-
catolic
Membru de onoare – 2 iunie 1945
(repus în drepturi – 3 iulie 1990)
Studii gimnaziale la Reghin, Târgu
Mureş şi Blaj (1896–1904), teologice la Roma,
la Colegiul „De Propaganda Fide” (1904–1910),
unde a obţinut doctoratul în teologie şi filosofie
în 1910, an în care a fost hirotonit preot. Revenit
în ţară, a fost
secretar la Episcopia Lugojului
(1910–1913),
profesor la Seminarul Teologic
din Lugoj
(1913–1914), episcop de Gherla
(1917–1948), perioadă în care a îndrumat acti-
vitatea Academiei Teologice din Cluj-Gherla şi a
Şcolii Pedagogice de Fete din Gherla. A participat
la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de
la 1 Decembrie 1918, unde, din însărcinarea ma-
relui Sfat Național Român, a citit proclamația de
unire a Transilvaniei cu Regatul Român; ulterior,
alături de episcopul Miron Cristea, de Al. Vaida-
Voevod și Vasile Goldiș, a făcut parte din dele-
gaţia care a dus la București declarația de Unire
și cel care a înmânat regelui Ferdinand Actul
Unirii Transilvaniei cu România. A desfăşurat o
intensă activitate culturală în cadrul Asociaţiunii
Transilvane pentru Limba Română şi Cultura
Poporului Român (ASTRA). Şi-a adus o însem-
nată contribuţie ca senator, cu prilejul dezbaterii
legii cultelor şi a ratificării Concordatului. A pu-
blicat cuvântări, predici, pastorale, articole, cele
mai multe apărute în organul oficios al eparhiei,
„Curierul creştin”. Pentru apărarea credincioşilor
greco-catolici, în 1948 a fost arestat şi închis la
vila patriarhală de la Dragoslavele (1948–1949).
În urma refuzului de a renunţa la credinţa gre-
co-catolică şi de a accepta scaunul mitropolitan
al Moldovei, a fost transferat în lagărul de la
Căldăruşani (1948), iar de aici la Sighet, unde
a fost supus unui regim de exterminare (1950–
1955). Ulterior a fost dus la Curtea de Argeş
(1955–1956), apoi i s-a fixat, până la sfârşitul vie-
ţii, domiciliu forţat la Căldăruşani. Bolnav, a fost
transferat la Spitalul „Colentina” din Bucureşti,
unde a şi încetat din viaţă. La 28 apr. 1969 papa
Paul al VI-lea l-a consacrat cardinal
in pectore
,
numire făcută publică abia la 5 mart. 1973. A lă-
sat un volum de memorii intitulat
Credința noas-
tră este viața noastră – Memoriile cardinalului dr.
Iuliu Hossu
(apărut postum, 2003).
IACOB, CAIUS
(29 martie 1912,
Arad
– 6 februarie 1992,
Bucureşti), matematician
Membru corespondent (2 iulie 1955) şi membru
Membru titular – 21 martie 1963
(membru corespondent – 2 iulie 1955)
Preşedinte al Secţiei de știinţe matematice
(1979–1992)
Studii secundare la
Arad
(
Liceul „Moise
Nicoară”
, 1921–1924) şi Oradea (Liceul
„Emanoil Gojdu”, 1924–1928) şi universitare
(Facultatea de Știinţe, 1928–1931) la Bucureşti;