265 / 414
265
GOLDIŞ, VASILE
(12 noiembrie 1862,
Mocirla, azi Lunca Teuzului,
jud. Arad
– 10 februarie 1934,
Arad
),
profesor, publicist şi om politic
Membru de onoare – 7 iunie 1919
Văr de al doilea cu Iosif Goldiş.
Studii li-
ceale la Arad
şi universitare (istoria şi latina) la
Budapesta şi Viena, perioadă în care s-a numărat
printre membrii celor două societăţi ale studen-
ţilor români, „Petru Maior” şi „România jună”.
Licenţiat în litere şi filosofie (1895), a fost nu-
mit candidat de profesor la Liceul „Eötvös” din
Budapesta. S-a stabilit apoi la
Caransebeş
, din
această perioadă datând şi debutul său publicistic
la „Foaia diecesană”; paralel, a îndrumat societa-
tea de lectură a tinerilor şi foaia lor, „Progresul”.
Transferat la Braşov, a fost profesor titular la lice-
ul ortodox, calitate în care a editat manuale de is-
torie şi de limbă latină pentru elevii de liceu, pro-
grame şcolare şi abecedare. Paralel, a desfăşurat
o intensă activitate culturală şi politică: a partici-
pat la acţiunile de solidaritate cu memorandiştii,
a fost secretar al casinei române şi al Societăţii
pentru crearea unui fond de teatru român; în
1893 a devenit membru al Partidului Naţional
Român din Transilvania. În 1901 s-a stabilit la
Arad, unde a funcţionat ca secretar al Episcopiei
Ortodoxe Române şi profesor la Şcoala superi-
oară de fete, desfăşurând şi o intensă activitate
publicistică. În mai 1905 a fost ales director al
Asociaţiei naţionale arădene, consacrându-se în-
deosebi activităţii politice (între 1906 şi 1910 a
fost deputat în Parlamentul de la Budapesta). În
1911 a devenit
director al ziarului „Românul”
din Arad
, şi director executiv al institutului ti-
pografic „Concordia”, al cărei scop era editarea
ziarului „Românul”, precum şi tipărirea de cărţi
şi broşuri necesare cultivării şi dezvoltării sen-
timentului naţional. În anul următor a publicat
cea mai importantă lucrare a sa:
Despre problema
naţionalităţilor
. În oct.1918 a redactat textul
Declaraţiei
de la Oradea a Partidului Naţional
Român, iar în nov. 1918 manifestele
Către naţi-
unea română
şi
Către popoarele
lumii
. A partici-
pat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia
din 1 Decembrie 1918, unde a rostit un amplu
discurs şi a dat citire
Rezoluţiei
Adunării. După
Unire, a continuat activitatea politică (ministru
al Instrucţiunii, Cultelor şi Naţionalităţilor în ca-
drul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, deputat
de Radna, Pecica şi Ineu, ministru al Artelor şi
Cultelor, 1926–1927; din 1933 a făcut parte din
Partidul Naţional Agrar al lui Oc. Goga); a des-
făşurat o bogată activitate culturală: a fost mem-
bru al Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura
Română şi Cultura Poporului Român (ASTRA),
iar din 1923 preşedinte al ei; a organizat la Avrig
comemorarea împlinirii a 100 de ani de la dispa-
riţia lui Gh. Lazăr, iar la Vidra, Ţebea şi Câmpeni
a unui veac de la naşterea lui Avram Iancu etc.
A lăsat:
Istoria universală
(3 vol., 1892–1897);
Istoria patriei în legătură cu evenimentele epoca-
le din istoria universală
(1896);
Sintaxa limbii
latine
(1896);
Subvenţionarea cultelor
(1927);
Discursuri
(1928) ş.a.
HAŢEGAN, CORNEL
(n. 17 august 1940,
Ohaba-Matnic, jud. Caraş
Severin
), fizician
Membru corespondent – 12 martie 1992
Licenţiat al Universităţii din Bucureşti,
specialitatea fizică nucleară (1959–1964); doc-
torat (1973) la Institutul de Fizică Atomică din
Bucureşti. Este cercetător ştiinţific la acest insti-
tut (din 1964); a fost cercetător „Humboldt” la
universităţile Erlangen - Nürnberg (1970–1971)
şi München (diferite stagii în perioada 2002–
2012). Are lucrări de cercetare fundamentală în
diferite domenii ale fizicii atomice și nucleare: