264 / 414
264
ştiinţifică s-a concretizat prin publicarea (singur
sau în colaborare) a peste 360 de lucrări ştiin-
ţifice în ţară şi străinătate; 26 cărţi (din care
18 de unic autor); capitole de cărţi publicate în
edituri externe: Pergamon Press-Oxford (1984),
Libbey-Londra (1997), Wiley-VCH-Weinheim
(2004). Dintre cărţile mai importante, menți-
onăm:
Biochimie: Tratat comprehensiv
(4 vol.,
1993–2014, aflat la a 5-a ediţie);
Biologie mole-
culară: Concepte, metode, aplicaţii
(în 2009, a 6-a
ediţie);
Xenobiochimia în ştiinţele agricole şi ştiin-
ţa alimentului
;
Nutriţia umană
etc. În premieră,
a publicat
Xenobiochimia: Tratat comprehensiv
(2005). A iniţiat constituirea „Grupului de lucru
pentru cercetarea metalelor în sistemele biologi-
ce” (metalomică) la Timişoara (1979). Ulterior,
în colaborare, a organizat seria de simpozioane
internaţionale „Metal Elements in Environment,
Medicine and Biology” (1993–2010), desfăşu-
rate sub auspiciile Academiei Române, lucrările
fiind publicate în 10 tomuri. De asemenea, a pu-
blicat articole și cărţi cu teme de istoria învăţă-
mântului universitar, istorie locală etc. Membru
în: Uniunea Societăţilor de Ştiinţe Medicale,
Societatea Naţională de Biologie Celulară,
Societatea Română de Biochimie, Societatea
Română de Biominerale, Societatea de Chimie
Analitică din România, Societatea Română
pentru Cercetarea Magneziului, International
Society for Trace Element Research in Human,
Fondazzione „Alessio Pezcoller” din Trento,
European Placenta Group, European Cell
Biology Organisation, New York Academy of
Sciences, American Chemical Society. A fost dis-
tins cu Premiul „Traian Săvulescu” al Academiei
Române (2003).
GOLDIŞ, IOSIF (Ioan)
(17 februarie 1836,
Socodor, jud. Arad
–
23 martie 1902, Arad), episcop ortodox
Membru corespondent – 22 martie 1882
Studii gimnaziale
la Socodor
,
Békéscsaba (Ungaria) şi
Arad şi superioare la
Arad
(Institutul Teologic), Debreţin (Academia
de Drept) şi Pesta (Facultatea de Filosofie). În
1869 s-a călugărit la Hodoş-Bodrog, luându-şi
numele de „Iosif”, apoi a fost hirotonit ierodia-
con (1872) şi ieromonah (1875). A fost
profesor
la Institutul Teologic din Arad
(1869–1873),
profesor de limba şi literatura română la li-
ceul de stat din Arad
(1873–1892), administra-
tor protopopesc la Arad (1878–1880);
director
al Institutului Teologic-Pedagogic din Arad
(1885–1886). În 1892 a devenit vicar la Oradea,
calitate în care a înfiinţat la Rontău o casă de oas-
peţi pentru clericii ortodocşi; în 1899 a fost ales
episcop al Aradului, funcţie deţinută până la în-
cetarea din viaţă. S-a numărat printre colabora-
torii foilor „Speranţa” şi „Lumina”. În 1880 a pu-
blicat lucrarea
Latinitatea limbii române
, urmată
de
Schiţă istorică despre participarea României
la războiul ruso-turc din
anul 1877–1878
(apă-
rută în „Neue Arader Zeitung”, 1882–1883) şi o
Gramatică a
limbii maghiare
(1884); a tradus în
maghiară poemul
Jehova
de Carmen Sylva.