98 / 350
97
al cetăţii Timişoara
16
, urmată, la 10 august, de transferul arendaşului veniturilor
vistieriei imperiale, Mehmed, în funcţia de
defterdar
de Timişoara
17
. Kasım paşa a
fost de trei ori titularul acestei funcţii: de la începutul lunii august 1552 până la
sfârşitul anului 1554, din toamna anului 1555 până la începutul lunii martie 1557 şi
apoi în iunie 1559.
Din datele cunoscute până în prezent, rezultă că primul reprezentant al
autorităţii centrale la Timişoara s-a numărat printre puţinii dregători otomani din a
doua jumătate a veacului al XVI-lea, care au deţinut funcţia de
beglerbeg
în mai
multe rânduri şi pentru o perioadă mai mare decât media de doi ani.
Djafer paşa, de pildă, a fost
beglerbeg
de Timişoara între 1568–1569 şi
1575–1577
18
, până la înlocuirea sa cu Ferhad paşa. Totodată, s-a înregistrat o
anumită stabilitate de circa trei ani în deţinerea acestei funcţii în momente în care a
crescut rolul strategic şi militar al
vilayetului
Timişoara. Dacă în timpul cârmuirii
vizirului Lala Mustafa paşa (1559–1561) s-a impus supravegherea neîntreruptă a
principatului autonom al Transilvaniei, în schimb obligaţia lui Mustafa paşa
(1564–1566) a constat deopotrivă în pregătirea oştii şi în participarea la campania
sultanului Süleyman Kanuni în Ungaria din 1565–1566. Aceeaşi îndatorire au avut-o,
pe rând,
beglerbegul
Hasan Prodović (martie 1566 – mai? 1568), comandantul
armatei otomane din campania împotriva cetăţii Hust şi, mult mai târziu, în 1602,
Bektaş paşa (1602 – aug. 1604)
19
, care a intervenit cu oştile sale în Transilvania
împotriva trupelor imperiale comandate de generalul Basta. Începând cu a doua
jumătate a veacului al XVII-lea, se constată deopotrivă creşterea numărului de
beglerbegi
, care au deţinut această dregătorie în două rânduri dar şi mărirea duratei
sale de exercitare, datorată mai ales relaţiilor cu principatul autonom al Transilvaniei.
Deak Mehmed paşa (1615–1619)
20
a fost confruntat nu numai cu impactul şi cu
greutăţile deosebite pricinuite de restituirea cetăţii Lipova (1616) de către principele
Gabriel Bethlen, ci şi cu perspectiva participării Transilvaniei la Războiul de
treizeci de ani. De asemenea, luptele dintre trupele otomane şi cele imperiale de la
sfârşitul veacului al XVII-lea şi începutul secolului următor, tulburările de la
Timişoara, precum şi împresurarea acesteia de către forţele habsburgice pot explica,
în parte, durata minimă de trei ani în exercitarea funcţiei de
beglerbeg
. Este vorba
de următorii dregători: Djengizade Ali paşa (1662–1664), Küçük Mehmed paşa
(1666–1671)
21
, Kodja (Büyük) Djafer paşa (1687–1690), Topal Hüseyin paşa
(16 oct. 1692 – 6 sept. 1695), Sarı Ahmed paşa (1699–1701), Elçi Ibrahim paşa
(1703 – 5 iul. 1706), Boşnak Sarı Mustafa paşa (1709–1713) şi ultimul
beglerbeg
de Timişoara, Mustafa paşa (5 dec. 1713 – 17 oct. 1716)
22
. Tot în a doua jumătate a
16
K. 888
, fila 345 b,
microfilm cit
., cadrul 347.
17
Ibidem
, fila 356 b,
microfilm cit
., cadrul 358.
18
L. Fenyvesi,
A temesközi-szörénységi végvárvidék funkcióváltozásai
(
1365–1718
) extras din
„Annales Musei Agriensis”, Eger, 1993, p. 263, 264.
19
Ibidem
, p. 264.
20
Ibidem
.
21
I. Haţegan,
Beilerbei de Timişoara. Contribuţii la cronologia beilerbeilor timişoreni în Vilaietul
Timişoarei
(
450 de ani de întemeiere a paşalîcului 1552–2002
), Tmişoara, 2002, p. 50.
22
Ibidem
, p. 50–51.