Istoria Banatului Otoman

104 / 350

103
constantele mediului geografic. O asemenea acţiune s-a petrecut în cazul unor
districte şi comitate, care nu s-au aflat în regiuni de frontieră şi care, de cele mai
multe ori, au devenit unităţi administrativ-militare mici, de tipul nahiye. Din
cercetările întreprinse asupra registrului de recensământ din 1579, rezultă că, din
punct de vedere administrativ-militar, autorităţile otomane au echivalat nahiyei
următoarele districte româneşti (districti volahales): Tverd = nahiya Ferdiya (Fârdea)44,
Mănăştiur = nahiya Monostor şi Şugya = nahiya Şuydıya45. De asemeni, aceleaşi
autorităţi au transformat fostul comitat Keve (Cuvin) în nahiya Pančevo46, fostul
comitat Haram în nahiya Modava (Moldova)47, în timp ce fostul comitat Caraş ar fi
fost contopit cu o parte din Haram şi împărţit într-o serie de nahiye, care au
respectat organizarea vechilor districte Bocşa = Boğça48, Caraşova = Kıraşova ve
Bıtılnık49 şi Şumig = Şemlit50.
Dacă aceste districte şi comitate şi-au păstrat vechile lor hotare, în schimb
autorităţile de ocupaţie au reorganizat, din punct de vedere administrativ şi în
concordanţă cu priorităţile expansiunii otomane, teritoriile de interes strategic din
vilayetul Timişoara. Însemnat şi prin poziţia sa strategică, fostul comitat Timiş a
format nucleul principal al vilayetului . În jurul său s-au grupat nu numai ţinuturile
din fostul comitat Torontal, incluse în 1551 sandjakurilor Bečej şi Becicherec, ci şi
teritoriile de dincolo de Mureş, din comitatele Békés, Arad şi Zărand, deopotrivă
cu cetăţile şi posesiunile familiei Losonczy. Astfel se explică ponderea deosebită
deţinută de sandjakul Timişoara în vilayetul cu acelaşi nume, precum şi numărul
său mare de nahiye (16) constituite până în 1554. De aceea sandjakul Timişoara s-a
remarcat şi printr-o densitate a aşezărilor cu caracter urban, respectiv 21 de oraşe şi
târguri: Timişoara, Recaş, Sarad, Utvin, Felnac, Denta, Ohod, Pančevo, Şemlik/Vârşeţ,
Gătaia, Bocşa, Caraşova, Berini, Ictar, Târgovişte, Bojor (Traian Vuia), Margina,
Făget, Mănăştiur, Moldova şi Ilidia. Aceeaşi constatare se impune şi în privinţa
nahiyei Timişoara, în care s-au aflat 4 oraşe: Timişoara, Recaş, Sarad şi Utvin,
3 mănăstiri (Sveti Ghiorghi de lângă Remetea, Ghilad şi Sveti Ilias din apropiere de
Izvin), 85 puste şi câmpii, 138 sate, în total 3252 unităţi fiscale (hane) în 155451. În
ceea ce priveşte restul de 15 nahiyele ale sandjakului Timişoara, acestea s-au
44 T. Halasi-Kun, The Rumanians of Districtus Volahalis Tverd, în „Archivum Ottomanicum”,
vol. VI, 1980, p. 122–131.
45 T. Halasi-Kun, The Rumanians of Districti Volahales Monostor and Sugya, în „Archivum
Otomanicum”, vol. VIII, 1983, p. 225–267, 268–277.46 T. Halasi-Kun, Keve County and the Ottoman Pançova Nahiyesi, în Between the Danube
and the Caucassus. Oriental Sources on the History of the Peoples of Central and South-East Europe,
ed. Gy. Kara, Budapesta, 1987, p. 107–139.
47 T. Halasi-Kun, Haram County and the Ottoman Modava nahiyesi, în „Archivum Ottomanicum”,
vol. IX, p. 31–52.
48 T. Halasi-Kun, Krassó County and the Ottoman Nahies: Boğça, Kıraşova-Bıtılnık and
Şemlit: I Boğça Nahiyesi, în „Archivum Ottomanicum”, vol. X, 1985, p. 108–132.
49 T. Halasi-Kun, op. cit., partea a II-a, Kıraşova-Bıtılnık, în „Archivum Ottomanicum”, XI,
1986, p. 73–120.
50 T. Halasi-Kun, Ottoman Toponimic Data, p. 252, harta nr. 15.
51 P. Engel, A Temesvári és Moldovai szandzsák törökkori települései ( 1554–1579), Szeged,
1996, p. 159–164.