Background Image
Previous Page  104 / 350 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 104 / 350 Next Page
Page Background

103

constantele mediului geografic. O asemenea acţiune s-a petrecut în cazul unor

districte şi comitate, care nu s-au aflat în regiuni de frontieră şi care, de cele mai

multe ori, au devenit unităţi administrativ-militare mici, de tipul

nahiye

. Din

cercetările întreprinse asupra registrului de recensământ din 1579, rezultă că, din

punct de vedere administrativ-militar, autorităţile otomane au echivalat

nahiyei

următoarele districte româneşti (

districti volahales

): Tverd =

nahiya

Ferdiya (Fârdea)

44

,

Mănăştiur =

nahiya

Monostor şi Şugya =

nahiya

Şuydıya

45

. De asemeni, aceleaşi

autorităţi au transformat fostul comitat Keve (Cuvin) în

nahiya

Pančevo

46

, fostul

comitat Haram în

nahiya

Modava (Moldova)

47

, în timp ce fostul comitat Caraş ar fi

fost contopit cu o parte din Haram şi împărţit într-o serie de

nahiye

, care au

respectat organizarea vechilor districte Bocşa = Boğça

48

, Caraşova = Kıraşova ve

Bıtılnık

49

şi Şumig = Şemlit

50

.

Dacă aceste districte şi comitate şi-au păstrat vechile lor hotare, în schimb

autorităţile de ocupaţie au reorganizat, din punct de vedere administrativ şi în

concordanţă cu priorităţile expansiunii otomane, teritoriile de interes strategic din

vilayetul

Timişoara. Însemnat şi prin poziţia sa strategică, fostul comitat Timiş a

format nucleul principal al

vilayetului

. În jurul său s-au grupat nu numai ţinuturile

din fostul comitat Torontal, incluse în 1551

sandjakurilor

Bečej şi Becicherec, ci şi

teritoriile de dincolo de Mureş, din comitatele Békés, Arad şi Zărand, deopotrivă

cu cetăţile şi posesiunile familiei Losonczy. Astfel se explică ponderea deosebită

deţinută de

sandjakul

Timişoara în

vilayetul

cu acelaşi nume, precum şi numărul

său mare de

nahiye

(16) constituite până în 1554. De aceea

sandjakul

Timişoara s-a

remarcat şi printr-o densitate a aşezărilor cu caracter urban, respectiv 21 de oraşe şi

târguri: Timişoara, Recaş, Sarad, Utvin, Felnac, Denta, Ohod, Pančevo, Şemlik/Vârşeţ,

Gătaia, Bocşa, Caraşova, Berini, Ictar, Târgovişte, Bojor (Traian Vuia), Margina,

Făget, Mănăştiur, Moldova şi Ilidia. Aceeaşi constatare se impune şi în privinţa

nahiyei

Timişoara, în care s-au aflat 4 oraşe: Timişoara, Recaş, Sarad şi Utvin,

3 mănăstiri (Sveti Ghiorghi de lângă Remetea, Ghilad şi Sveti Ilias din apropiere de

Izvin), 85 puste şi câmpii, 138 sate, în total 3252 unităţi fiscale (

hane

) în 1554

51

. În

ceea ce priveşte restul de 15

nahiyele

ale

sandjakului

Timişoara, acestea s-au

44

T. Halasi-Kun,

The Rumanians of Districtus Volahalis Tverd

, în „Archivum Ottomanicum”,

vol. VI, 1980, p. 122–131.

45

T. Halasi-Kun,

The Rumanians of Districti Volahales Monostor and Sugya

, în „Archivum

Otomanicum”, vol. VIII, 1983, p. 225–267, 268–277.

46

T. Halasi-Kun,

Keve County and the Ottoman Pançova Nahiyesi

,

în Between the Danube

and the Caucassus. Oriental Sources on the History of the Peoples of Central and South-East Europe

,

ed. Gy. Kara, Budapesta, 1987, p. 107–139.

47

T. Halasi-Kun,

Haram County and the Ottoman Modava nahiyesi

, în „Archivum Ottomanicum”,

vol. IX, p. 31–52.

48

T. Halasi-Kun,

Krassó County and the Ottoman Nahies: Boğça, Kıraşova-Bıtılnık and

Şemlit: I Boğça Nahiyesi

, în „Archivum Ottomanicum”, vol. X, 1985, p. 108–132.

49

T. Halasi-Kun,

op. cit

., partea a II-a,

Kıraşova-Bıtılnık

, în „Archivum Ottomanicum”, XI,

1986, p. 73–120.

50

T. Halasi-Kun,

Ottoman Toponimic Data

, p. 252, harta nr. 15.

51

P. Engel,

A Temesvári és Moldovai szandzsák törökkori települései

(

1554–1579

), Szeged,

1996, p. 159–164.