99 / 350
98
veacului al XVII-lea au fost dregători otomani care şi-au exercitat funcţia de
beglerbeg
în două perioade distincte: Djengizade Ali paşa (1658–1659, 1662–1664),
Sarı Hüseyin paşa (1660–1661, 1664–1665), Küçük Mehmed paşa (1662, 1667–
1671), Djerrah Kasım paşa (1665–1666, 1672), Kodja (Büyük) Djafer paşa
(1687–1690, 1696–1697), Topal Hüseyin paşa (1690–1691, 16 oct. 1692 – 6 sept.
1695)
23
.
În momentul constituirii
vilayetului
Timişoara, numirea în funcţia de
beglerbeg
a
echivalat cu ascensiunea pe treapta ierarhică cea mai înaltă din administraţia
provincială otomană a
sandjakbegului
de Bečej şi Becicherec, Kasım paşa. Spre
deosebire de vizirul Kara Ahmed paşa, ridicat la rang de mare vizir (6 oct. 1553 –
29 sept. 1555)
24
pentru meritele dovedite în timpul cuceririi Banatului şi a constituirii
vilayetului
Timişoara, exercitarea funcţiei de
beglerbeg
a antrenat o singură dată şi
după o perioadă mai lungă de timp o avansare semnificativă în ierarhia administra-
tiv-militară centrală a Imperiului Otoman. Fostul
beglerbeg
de Timişoara, Lala
Mustafa paşa (1559–1561), a devenit mare vizir abia la 28 aprilie 1580
25
.
Uneori, dobândirea acestei dregătorii a atras coborârea în rang, respectiv
trecerea de la o treaptă superioară a administraţiei centrale la treapta cea mai înaltă
a administraţiei provinciale otomane. Astfel se explică, de pildă, mazilirea marelui
vizir Gürdji Mehmed paşa (17 sept. 1651 – 20 iun. 1652)
26
şi numirea sa ca
beglerbeg
de Timişoara. Aceeaşi soartă au avut-o, îndată după destituirea lor, fosta
căpetenie a uşierilor palatului imperial (
başkapıcı
), Hasan paşa (1586–1587), sau
Hasan aga (1587–1588), fost funcţionar până în 1587 al vistieriei imperiale
(
defterdar
), care, după ce a devenit
beglerbeg
de Timişoara, a primit în 1588
dregătoria de
beglerbeg
de Buda
27
. Mai trebuie remarcat faptul, că unii demnitari
din apropierea imediată a sultanului destituiţi din funcţiile lor nu au mai ajuns să-şi
îndeplinească îndatoririle de
beglerbeg
, fiind ucişi în timpul drumului lor spre
Timişoara. Acesta a fost cazul lui Rıdvan paşa, fostul comandant al gărzilor
sultanului (
bostancıbaşı
), care l-a escortat pretutindeni şi care, după mazilirea sa,
(iulie 1633) a fost omorât când a plecat din Alep spre Timişoara
28
. De asemenea, în
1651, noul
beglerbeg
de Timişoara, Mustafa aga, supranumit Karaçavuş, fost
comandant al ienicerilor, nu şi-a mai preluat funcţia, având parte tot de o moarte
violentă în apropierea satului Burgas
29
. Şi nepotismul a jucat, în anumite cazuri, un
rol hotărâtor în dobândirea acestei dregătorii de către rudele sultanilor domnitori
din a doua jumătate a veacului al XVII-lea: vizirul Ahmed paşa (iunie 1652–1653),
soţul prinţesei Gülsün şi Kasım paşa, medic vestit, cumnatul sultanului Mehmed
al IV-lea,
beglerbeg
în anul 1680.
Totodată, acordarea funcţiei de
beglerbeg
unor capi ai răscoalelor izbucnite la
începutul veacului al XVII-lea în Anatolia (
djelali
) şi apoi în Bosnia a fost folosită,
23
L. Fenyvesi,
op. cit
., p. 264.
24
M. Sertoğlu,
Resimli Osmanlı Tarihi Ansiklopedisi,
Istanbul, 1958, p. 274.
25
Ibidem
.
26
Ibidem
, p. 276.
27
I. Haţegan,
op. cit
., p. 47.
28
Ibidem
, p. 49.
29
M. Naima,
Tarih
, vol. V, Istanbul 1864, p. 139.