Istoria Banatului Otoman

88 / 350

87
meşteşugari, negustori, 2 Abdullahi şi Baba Ferhad, un derviş bektaşi468. Dintre toţi
locuitorii musulmani ai cartierelor amintite, 37 au deţinut dughene după cum
urmează: 14 militari şi comandanţi, 3 meşteşugari (câte un bucătar, bărbier şi şelar)
şi un negustor de mătăsuri. Recenzorii au notat profesia numai în cazul celor 18
deţinători de prăvălii, restul de 19 posesori fiind înregistraţi numai cu numele lor469.
Din punct de vedere cronologic, mutarea şi concentrarea populaţiei musulmane
în cartiere proprii au avut loc înainte de 1579, dat fiind că la data respectivă
recenzorii au înregistrat existenţa şi numele celor 6 cartiere musulmane şi a tuturor
locuitorilor lor. Este vorba de mahalle de dimensiuni variabile, în funcţie de
numărul de unităţi fiscale (hane), respectiv familii, stabilite de recenzori, oscilând
de la 49 hane, corespunzând unui număr de 245 de locuitori ai cartierului Mesdjidului
lui Iliyas kethüda470, şi până la 95 hane, respectiv 475 de locuitori ai cartierului
Sfintei Djamii a lui Ishak beg. În acest mahalle cu populaţia musulmană cea mai
numeroasă au locuit 7 convertiţi la Islam, un derviş kalender şi un român renegat,
Olah Hasan471 . De altfel numărul cel mai mare de convertiţi, adică 10 Abdullahi,
s-a înregistrat în cartierul Mesdjidului lui Mehmed aga, reunind 78 unităţi fiscale
(hane) cu 390 de locuitori472. Trebuie menţionat faptul că numărul locuitorilor
recent convertiţi la Islam reprezintă un element variabil, care nu s-a aflat întotdea-
una în legătură directă cu mulţimea unităţilor fiscale şi a populaţiei dintr-un cartier
anume. Astfel în cartierul Sfintei Djamii a lui Süleyman Han a fost consemnată
prezenţa unui singur Abdullah la un număr de 54 hane şi 275 de locuitori473, în
timp ce în cartierul Mesdjidului lui Kurd beg, având 73 hane şi o populaţie de
365 de locutori474, au existat 5 Abdullahi şi 2 dervişi (Mustafa Dede şi Ali Baba).
Totodată, într-un alt cartier, cel al Sfintei Djamii a lui Ali beg cu un număr de
53 unităţi fiscale şi 265 locuitori, asemănător din punct de vedere fiscal şi
demografic cu mahalleul Sfintei Djamii a lui Süleyman Han , s-au prezentat la
recensământ 6 Abdullahi şi 2 sufii475.
Totodată sporirea semnificativă a populaţiei musulmane din oraşul Gyula s-a
aflat în legătură cu mărirea numărului de prăvălii de la 70 înregistrate în 1567476 la
83 de dughene consemnate în registrul detaliat de recensământ din 1579477.
La Timişoara însă, principiul de delimitare confesională strictă a populaţiei în
cartiere distincte a fost încălcat în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, aşa cum
s-a întâmplat, de pildă, la Vác sau în cetatea Buda478. Cu toate acestea, unitatea de
bază a oraşului otoman, numită mahalle, a fost locuită în general de grupuri relativ
468 Ibidem, p. 43–44.
469 Ibidem, p. 44.
470 Ibidem, p. 49.
471 Ibidem, p. 48.
472 Ibidem, p. 49.
473 Ibidem, p. 47–48.
474 Ibidem, p. 50.
475 Ibidem, p. 48–49.
476 Ibidem, p. 42.
477 Ibidem, p. 50, 51.
478 Kl. Hegyi, Török berendezkedés…, p. 187.