83 / 350
82
cartier musulman. În afara slujitorilor nelipsiţi ai
Mesdjidului răposatului Mehmed
aga
435
, printre locuitorii cartierului s-au aflat, în primul rând, 17 timarioţi, un
derviş
, Sufi Hüseyin şi numeroşi comandanţi militari: 8 ofiţeri, 2 căpetenii ale
martolosilor
, alte două căpetenii, 9 comandanţi de companie (
oda
), 1 locţiitor de
comandant, 5 voievozi, slujbaşii
sandjakbegului
împreună cu căpetenia lor. În al
doilea rând, în mahalaua
Mesdjidului răposatului Mehmed aga
au locuit diferiţi
oşteni: 11 azapi, 9 oşteni ai cetăţii dintre care un
derviş
, 6 călăreţi ai cetăţii (
beşlii
),
3 ieniceri, 1
solak
, 2 voluntari, un disponibilizat (
mazul
), 2 renegaţi, fiii lui Abdullah
împreună cu un alt musulman de origine română şi de dată recentă, Olah Hasan
436
.
Din cartier nu au lipsit nici paznicul porţii, Abdi voyvoda, starostele negustorilor
de mătase şi nici o seamă de meşteşugari: 3 măcelari, 1 croitor, 1 săpunar, 1 tăbăcar
şi 1 dulgher
437
.
Spre deosebire de comunitatea musulmană din
Tövisk
sau
Tesvár
, comunitatea
creştină formată din sârbi şi români s-a caracterizat printr-o evoluţie aparent
contradictorie în raport cu rezultatele recensământului din 1567. Din comparaţia
datelor se constată mai întâi, scăderea uşoară a numărului de 38 bărbaţi sârbi şi
români prezenţi în 1567 la 33 de bărbaţi înregistraţi în 1579, iar mai apoi înmulţi-
rea unităţilor fiscale plătitoare de capitaţie (
djiziye-hane
) de la 22 în 1567 la 32 în
1579
438
. De altfel la acest recensământ din urmă, în rândul comunităţii creştine din
Tesvár
s-au numărat: un episcop (
Viladika
), un ungur, 24 sârbi şi 7 români
439
, care,
cu puţine excepţii, şi-au îndeplinit slujbele de
martolos
sub comanda lui Stoian,
căpetenia lor.
Acelaşi fenomen de creştere a numărului de unităţi fiscale în perioada
1567–1579 s-a manifestat şi în oraşul Radna de pe malul drept al Mureşului,
asociat de recenzori, din punct de vedere fiscal, aşezării urbane de la Lipova.
Totodată, mărirea numărului de unităţi plătitoare de
djiziye
de la 70 în 1567 la 76 în
1579 nu a fost însoţită de un spor demografic real, dat fiind că la ultimul
recensământ s-au prezentat 134 sârbi, români şi unguri faţă de cei 131 de creştini
înregistraţi în 1567
440
.
În cursul transformării aşezărilor cu caracter urban în oraşe otomane, autori-
tăţile de ocupaţie au regrupat populaţia în cartiere distincte după principii
confesional-teritoriale, dar au respectat, din punctul de vedere al topografiei şi
toponimiei, separarea populaţiei urbane pe criterii etnice, aşa cum a existat în
momentul cuceririi Banatului.
Acesta a fost, de pildă, cazul Detei (tc.
Dite, nam-i diğer Lovıran
), aşezare cu
caracter urban situată la punctul de trecere peste râul Bârzava a drumului militar
care lega Timişoara de Vârşeţ şi de cetatea Haram (azi Nova Palanka de lângă
435
Ibidem
. Recenzorii l-au înscris de două ori în condica de recensământ pe Djafer în calitatea
sa de
hodja müezzin
şi apoi pe Şevki
hodja
, recitator de rugăciuni.
436
Ibidem
, p. 330.
437
Ibidem.
438
Ibidem.
439
Ibidem
. În condica de recensământ au fost trecuţi următorii români: Cosma
martolos
,
Cristea
martolos
, Stoian comandant de pluton, Bejan
martolos
, Iovan
martolos
, Nicola
martolos
,
Gruia
martolos
.
440
Ibidem
, p. 332.