Istoria Banatului Otoman

87 / 350

86
limpede caracterul urban prin excelenţă al acţiunii autorităţilor otomane de
implantare a grupurilor de musulmani în sandjakul Cenad în perioada 1567–1579.
În sandjakul Gyula, procesul de stabilire a grupurilor de musulmani s-a
desfăşurat într-un interval de 12 ani de la momentul ocupaţiei otomane şi numai în
centrul său administrativ-militar. De asemenea, în fortificaţiile aceluiaşi sandjak
(Arad, Pădureni, Békés), autorităţile au aşezat atât corpuri de oaste comandate de
ofiţeri cât şi slujbaşi ai unor instituţii otomane.
Spre deosebire de aşezările urbane din sandjakul Cenad, Gyula s-a transfor-
mat într-un oraş cu adevărat musulman din punctul de vedere al aspectului şi
structurii sale demografice, aşa cum rezultă din datele recensământului întocmit în
1579. Transformarea sa în oraş musulman s-a petrecut în cursul procesului de
Islamizare, care a implicat o nouă distribuire a spaţiului urban existent, precum şi
repartizarea populaţiei, pe criterii religioase, în cartiere separate. Întocmai ca în
orice oraş în curs de Islamizare, lăcaşul de cult s-a impus ca centru al comunităţilor
musulmane, slujind la redistribuirea spaţiului urban şi la formarea numelor noilor
cartiere. De asemenea, separarea populaţiei pe criterii religioase s-a produs prin
mutarea şi comasarea în 6 mahalle din oraşul Gyula a musulmanilor care, în 1567,
au locuit doar în 3 cartiere vechi ale sale: Uliţa Mare, Malomszeg şi Santó utca. Se
constată, din punct de vedere demografic, creşterea semnificativă a numărului de
musulmani de la un grup de 71 de dreptcredincioşi ai lui Allah (oşteni şi un
bărbier) înregistraţi în 1567462 la 2010 locuitori musulmani, prezenţi la recensământ
în 1579, printre care s-au aflat: un renegat de origine română, Olah Hasan463 şi
44 de convertiţi, fiii lui Abdullah.
Raportate la schimbările produse de ocupaţia otomană din 1566, datele
adunate la recensământul din 1579 dovedesc caracterul strategic şi sistematic al
acţiunii de implantare a grupurilor de musulmani în vederea transformării aşezării
de la Gyula în oraş otoman. La început, în cetate au fost încartiruiţi 71 de oşteni şi
comandanţii lor, printre care s-au aflat 6 Abdullahi, 10 posesori de prăvălii şi încă
3 hodji. Exceptându-i pe cei trei hodji, un negustor de mătăsuri, un negustor de
cuţite şi un croitor, toţi ceilalţi deţinători de dughene au fost 8 militari: coman-
dantul tunarilor, cel al plutonului de azapi, precum şi 6 ieniceri464. De altfel în faţa
şanţului mijlociu al cetăţii exterioare au fost deschise 18 prăvălii ale oştenilor
musulmani (12), oştenilor sârbi (5) şi ale unui scrib465. În afara cetăţii Gyula,
autorităţile otomane au colonizat încă trei cartiere cu oşteni, meşteşugari şi
negustori. Dacă în cartierul Uliţei Mari au fost înregistraţi, în 1567, 25 oşteni,
printre care o căpetenie a dervişilor bektaşi466, Dayı Baba, în schimb în cartierul
Malomszeg s-au aflat 131 militari, meşteşugari şi negustori, din care 5 convertiţi la
Islam467 . În cartierul Santó utca s-au prezentat recenzorilor 96 de militari,
462 Gy. Káldy-Nagy, A Csanádi szandzsák…, p. 41–42.
463 Ibidem, p. 48.
464 Ibidem, p. 42.
465 Ibidem.
466 Ibidem, p. 42.
467 Ibidem, p. 42–43.