80 / 350
79
celor doi convertiţi la
Islam
este simbolică în comparaţie cu restul de 54 de
locuitori ai cartierului amintit: militari, negustori, meşteşugari. În acest cartier au
trăit împreună un imam, un
hodja
, dervişul Sufi Hüseyin, ofţeri (comandanţi
militari/
odabaşı, kethüda, aga
), oşteni (
müstahfiz
, ieniceri,
azapi
, tunari, călăreţi,
martolosi
), doi timarioţi, negustori, samsari şi meşteşugari (croitori, cizmar,
bărbier, lăcătuş, dulgher, tăbăcar, pietrar, băieş)
423
.
Spre deosebire însă de cartierele amintite, în mahalaua
Mesdjidului lui
Hüsrev
aga
s-au stabilit masiv oşteni şi comandanţii lor şi doar câte un
hodja
,
posesor de
timar
, un potcovar şi un cântăreţ ambulant, în total 44 de musulmani.
Acesta a fost şi singurul cartier din Lipova având un caracter militar pronunţat, în
care au locuit oşteni (
müstahfız
, călăreţi ai cetăţii,
azapi
,
martolos
, tunari, oşteni ai
cetăţii), un ienicer alături de ofiţerii lor (
odabaşı, agale
, locţiitori/
kethüda
,
căpeteniile
martolosilor
/aga, voievod,
harambaşı
)
424
. În rândul militarilor s-au aflat
agale
posesoare de ziamete, precum şi 7 spahii înzestraţi cu
timare
.
Recensământul din 1567 i-a atribuit oraşului Lipova, probabil prin extensie,
numele de
Tesvár (Töviskvár)
, folosit înaintea cuceririi otomane pentru desemnarea
Citadelei Noi
. În această parte a aşezării de la Lipova au convieţuit fără contenire
două comunităţi: cea musulmană, numeroasă, alcătuită din 92 de locuitori şi cea
creştină, reunind 38 de sârbi, români şi maghiari distribuiţi în 22 de unităţi fiscale
(
djiziye-hane
)
425
. Întâmplător sau nu, numărul cel mai mare al convertiţilor la
Islam
,
al fiilor lui Abdullah, a trăit în comunitatea musulmană din Tesvár împreună cu
16 spahii posesori de
timare
, 3 zaimi, 8 comandanţi militari (de companie), aga şi
voievodul
martolosilor
, oşteni (călăreţi ai cetăţii, oşteni ai cetăţii, azapi, ieniceri,
tunar) şi cu meşteşugari (bărbier, croitor, măcelar, dulgheri, fierar şi potcovar)
426
.
În schimbul achitării dărilor lor, în aşezarea de la Radna au trăit netulburaţi
de autorităţile otomane reprezentanţii celor trei etnii creştine: maghiari, români şi
sârbi, alcătuind, în 1567, 70 de untăţi fiscale plătitoare de capitaţie (
djiziye-hane
).
De altfel expansiunea otomană a dus la stabilirea şi împământenirea treaptată a
sârbilor la Radna şi în ţinutul Lipovei, ei fiind folosiţi de autorităţi în cadrul
politicii lor demografice. Printre cei 73 capi de familie prezenţi la recensământul
din 1567, ponderea au deţinut-o 46 capi de familie sârbi faţă de cei 24 capi de
familie maghiari şi 13 capi de familie români
427
.
Efectuat la un interval de 12 ani, recensământul din 1579 atestă un spor
demografic semnificativ în urma creşterii numărului de la 280 de bărbaţi înregis-
traţi în 1567 la 397 de musulmani. Acest fenomen nu s-a manifestat însă în toate
cartierele Lipovei locuite de musulmani, unele înregistrând o reducere a populaţiei
lor, altele fiind supuse unor schimbări administrativ-teritoriale datorate construirii
unor fortificaţii. Dacă în 1567 recenzorii au consemnat existenţa a 4 cartiere
423
P. Fodor,
op. cit
., p. 323.
424
Ibidem
, p. 324.
425
Ibidem
, p. 325.
426
Ibidem
, p. 324.
427
Ibidem
, p. 325–326: Mihici Petre, Curtici Petre, Olah Ankina, Marcu Buitu, Andras Olah,
Ankina cojocar, Dumitru Buitu, Gheorghe Petre, Gruia Cristea, Gheorghe Fărcaş, Martin Simon,
Iovan Tonkici, Iovan Iflah.