Istoria Banatului Otoman

76 / 350

75
Timişoara nu ar fi depăşit în mod cert cifra de 600 de luptători393. De altfel
desfăşurarea operaţiunilor militare din timpul războiului de 15 ani (1591–1606) şi
mai cu seamă pierderile teritoriale suferite de vilayetul Timişoara în urma
expediţiei lui Gheorghe Borbély din anul 1595394 şi împresurarea oraşului Timişoara
de către armata transilvană în 1596 au impus, în mod firesc suplimentarea
efectivelor militare ale cetăţii cu 1414 ieniceri trimişi de autorităţile otomane de la
Istanbul395.
În pofida informaţiilor unilaterale şi incomplete pe care le cuprind, izvoarele
amintite au darul de a dezvălui cel puţin un aspect deloc neînsemnat al implantării
grupurilor militare islamizate în tot vilayetul Timişoara. Potrivit defterului de
timare databil în anul 1554 în sandjakul Timişoara au fost cantonate nuclee
musulmane în următoarele cetăţi: un pluton (10 luptători) la Vârşeţ396, 29 oşteni la
Felnac397, 30 soldaţi la Făget398, 23 luptători, chiar 27 împreună cu ofiţerii lor, la
cetatea Bocşa399 şi doar 13 la Cetatea Ciacova400. Acelaşi izvor din anul 1554
menţionează existenţa nucleelor musulmane doar în acele câteva fortificaţii ale
sandjakului Lipova, unde au slujit timarioţii cu soldă. Este vorba în primul rând de
cei 163 timarioţi cu soldă din cetatea Lipova401, dintre care un procent de 39% au
fost de origine balcanică. Provenienţa acestor militari s-a reflectat în cel de al
doilea nume pe care l-au purtat şi care a precizat locul lor de baştină: Bosnia
(19 luptători), Serbia (2 luptători), Albania (2 luptători), din Herţegovina şi din
ţinutul cuprins între Drava şi Sava tot câte un oştean402. Cei 163 de timarioţi cu
soldă reprezintă doar o parte a trupelor otomane încartiruite în cetatea amintită, dat
fiind că, în 1552, după ocuparea Banatului de câmpie, din garnizoana de la
Becicherec au fost transferaţi la Lipova 101 călăreţi, 91 azapi şi 93 martolosi. Şi în
alte cetăţi ale sandjakului Lipova au fost aşezaţi 44 timarioţi cu soldă: la Şoimuş403,
unde 40% erau de origine balcanică, între 21–23 la Viziaş404, din care 8 oşteni de
origine balcanică, şi între 39–42 oşteni la Tăuţi (tc. Tutindje )405.
Totodată, lipsa izvoarelor şi a informaţiilor despre autorităţile şi forţele
militare otomane din celelalte centre urbane şi fortificaţii cucerite în Banat în 1552
nu anulează defel prezenţa lor ca formă de exercitare şi consolidare a stăpânirii
otomane. Se ştie, de pildă, că fortificaţia (parkan) de la Moldova Veche a existat
393 Ibidem, p. 1355.
394 Trupele lui Gheorghe Borbély au ocupat în 1595 Vărădia de Mureş, Viziaş, Lipova, Şoimuş,
Arad, Şiria, Felnac, Tăuţi, Ineu şi Făget.
395 C. Finkel, The Administration of Warfare: the Ottoman Military Campaigns in Hungary,
1593–1606, Viena 1988, p. 77.
396 Kl. Hegyi, op. cit., p. 1371.
397 Ibidem, p. 1377.
398 Ibidem, p. 1381.
399 Ibidem, p. 1386.
400 Ibidem, p. 1391.
401 Ibidem, p. 1447.
402 Ibidem.
403 Ibidem, p. 1458.
404 Ibidem, p. 1460.
405 Ibidem, p. 1491.