Istoria Banatului Otoman

75 / 350

74
Se ştie că, îndată după cucerirea unui teritoriu, autorităţile otomane au
cantonat efective militare atât în aşezările cu caracter urban cât şi în fortificaţiile
existente, necesare sistemului de apărare otomană. Şi în Banat, la fel ca în alte
ţinuturi de la sud de Dunăre, trupele otomane, însoţite de sluijitorii lui Allah şi de
unii dervişi, au alcătuit primele nuclee musulmane menite să determine diferen-
ţierea şi regruparea populaţiei urbane după principii confesional-teritoriale. Caracterul
incomplet şi discontinuu al izvoarelor din a doua jumătate a veacului al XVI-lea şi
a secolului următor îngăduie doar o evaluare aproximativă a numărului de musul-
mani aflaţi în slujba statului în vilayetul Timişoara. În 1552, o parte a acţiunii de
dislocare şi implementare a nucleelor musulmane s-a întemeiat pe un efectiv total
de 1600 de oşteni existent în cetăţile Becicherec, Bečej şi Arač, ocupate în 1551 de
trupele beglerbegului Rumeliei, Sokollu Mehmed paşa. Aşadar, în cetatea Timişoara,
centrul administrativ-militar al vilayetului cu acelaşi nume, au fost încartiruiţi 496
de oşteni cu soldă provenind din cetăţile Becicherec (200) şi Bečej (296)386, un
număr inferior celui de 750 de luptători menţionaţi în raportul vizirului Ahmed
paşa. Efectivelor amintite urmau să li se alăture, prin recrutare, încă alţi 1600 de
oşteni387, despre care nu există încă nici o atestare documentară. Fără îndoială că în
această cetate de însemnătate strategică a fost aşezat un număr de oşteni mult mai
mare decât cel înscris în lista de plată a soldelor din perioada 29 decembrie 1551 –
16 martie 1552. Aceeaşi constatare decurge şi din analiza defterului de timare
databil în 1554, în care au fost înregistraţi 316 oşteni, timarioţi cu soldă, un procent
de 26% dintre aceştia purtând nume de origine balcanică388. Până în anii 1596–
1597 (1005 H.), atât defeterele de timare alcătuite în 1569 şi 1579 cât şi lista de
plată a soldelor din perioada 25 aprilie – 18 octombrie 1591 cuprind date
incomplete, limitate doar la o categorie militară. Oscilaţiile înregistrate de numărul
timarioţilor cu soldă prezenţi la recensămintele din anii 1568–9 şi 1579 pot indica
doar ponderea ocupată de luptătorii de origine balcanică, provenind uneori din
părinţi convertiţi recent la Islam. Dacă în 1569 au fost înregistraţi la Timişoara
199 timarioţi cu soldă, dintre care 25% aveau origine balcanică 389, în schimb în
1579 numărul lor a crescut la 223 de oşteni şi un slujitor al lui Allah, deopotrivă cu
procentul acelora care proveneau din Balcani (29%)390. De abia lista de plată a
soldelor din intervalul 25 aprilie – 18 octombrie 1591, cuprinzând numele a 257 de
apărători ai garnizoanei din Timişoara391 poate fi baza unui calcul estimativ al
efectivelor militare dacă recurgem la o analogie numerică cu mărimea unor cate-
gorii militare din cetatea şi vilayetul Buda. Admiţând că numărul de 223 timarioţi
cu soldă atestat în 1579 a rămas neschimbat, întocmai ca la Buda, şi că în 1591 ar fi
existat cel mult 80 de ieniceri de poartă, număr adoptat prin analogie din lista de
plată a soldelor pentru anii 1619–1620392, atunci efectivul total al oştenilor din
386 Kl. Hegyi, A török hodoltság várak, vol. III, p. 1351.
387 G. Dávid, P. Fodor, op. cit., doc. nr. 292, p. 554–556.
388 Kl. Hegyi, op. cit., p. 1352.
389 Ibidem, p. 1353.
390 Ibidem, p. 1354.
391 A. Velics, E. Kammerer, op. cit., vol. I, p. 373–375; Kl. Hagyi, op. cit., p. 1355–1356.
392 Ibidem, p. 1357.