Istoria Banatului Otoman

73 / 350

72
Kasım paşa369, precum şi a unui alt Sufi Hüseyin din cartierul Mesdjidului lui
Ferhad kethüda, care a fost înregistrat în acelaşi loc cu prilejul conscripţiei din
1579370. Cu timpul, numărul asceţilor şi îndrumătorilor spirituali a crescut, mausoleele
(türbe) şi mănăstirile de dervişi (tekke) pe care le-au întemeiat, devenind obiectul
pelerinajelor locuitorilor şi călătorilor musulmani. După un veac de ocupaţie
otomană, Evliya Çelebi a menţionat în însemnările sale de călătorie mormântul
(türbe) şeyhului Mehmed efendi Hindi, originar din oraşul Agra din India, aflat pe
colina cetăţii Lipova371, türbeul şeyhului Yağmur Baba, conducătorul eponim al
tekke-ului dervişilor bektaşii amplasat pe drumul spre Timişoara372, precum şi
3 lăcaşuri de dervişi ridicate în afara cetăţii Lipova373. Acelaşi număr de 3 mănăstiri
de dervişi a existat în acea vreme şi în oraşul Cenad 374, fiind depăşit doar de oraşul
Timişoara, unde au funcţionat 4 tekkeuri375, printre care şi cel al lui Hüseyin Baba,
având o semnificaţie deosebită pentru armata otomană. În apropierea mormântului
lui Hüseyin Baba, pe câmpia care i-a purtat numele, a avut loc trecerea în revistă a
trupelor otomane înaintea plecării lor în expediţie împreună cu toate ceremoniile
religioase şi militare săvârşite cu acest prilej376. În calitatea sa de topografie
legendară, necesară practicilor şi riturilor legate de organizarea expediţiilor otomane,
câmpia de la Hüseyin Baba a dobândit o dimensiune imaginară şi simbolică,
proprie cultului eroilor. Datorită acestei semnificaţii, locul din jurul mausoleului
(türbe) lui Hüseyin Baba a devenit polul vieţii militare şi sociale, musulmanii
recunoscând acestui şeyh venerat putinţa de a le mijloci legătura cu Divinitatea şi
de a interveni pe lângă Allah în folosul lor. În afara acestui aşezământ de dervişi,
vestit printre musulmani, au mai funcţionat în oraşul Timişoara încă trei tekke: cel
întemeiat de Mustafa paşa şi atestat documentar în aprilie 1568377, cel al şeyhului
Karabaş, pe lângă Poarta Vămii378 şi cel al şeyhului halveti Selim Dede, mort în
1713 şi îngropat la marginea drumului în faţa aşezământului său de dervişi379. Dacă
în jurul centrelor urbane mai însemnate din vilayetul Timişoara s-au întemeiat câte
3–4 aşezăminte de dervişi, au existat în schimb şi unele cetăţi ca Bečej 380 şi
Bechicherec381, fortificaţii ca palanca Arad382 sau localitatea Beşenova (Dudeşti)383,
în care dervişii colonizaţi şi propovăduitori ai Islamului au ridicat câte un tekke.
369 Ibidem, p. 323.
370 Ibidem, p. 323, 328.
371 Evliya Çelebi, op. cit., vol. V, p. 401; trad. cit., p. 508–509.
372 Ibidem, p. 507.
373 Ibidem.
374 Evliya Çelebi, op. cit., vol. VII, p. 371; trad. cit., p. 648.
375 Evliya Çelebi, op. cit., vol. V, p. 393; trad. cit., p. 499.
376 Ali, Der Löwe von Temeschwar: Erinnerungen an Cafer Pascha den Älteren aufgezeichnet
von seinem Siegelbewahrer Ali, ed. K. Teply, R.F. Kreutel, Graz-Wien-Köln, 1981, p. 29, 42, 72.
377 A. Akgündüz, Osmanlı Kanunnameleri, vol. 7/I, p. 126.
378 Evliya Çelebi, op. cit., trad. cit., p. 502.
379 Bartınlı Ibrahim Hamdi Altası, Biblioteca Süleymaniye din Istanbul, manuscris nr. 2044,
fila 253b.
380 Evliya Çelebi, op. cit., vol. VII, p. 372; trad. cit., p. 649.
381 Ibidem, p. 650.
382 Evliya Çelebi, op. cit., vol. V, p. 397; trad. cit., p. 504.
383 Evliya Çelebi, op. cit., vol. VII, p. 372; trad. cit., p. 648.