74 / 350
73
De altfel
Islamizarea
nu a fost doar rezultatul ci şi scopul cuceririi otomane
condiţionate în bună măsură de capacitatea Imperiului Otoman de colonizare a
teritoriilor ocupate cu o populaţie musulmană de dată mai mult sau mai puţin
recentă. De aceea
Sufismul
otoman, un aspect al misticii islamice dezvoltat în
cadrul şi în jurul
tekke
-ului, a acţionat ca o forţă de atracţie în cadrul procesului
individual de convertire la
Islam
. Relatările despre viaţa şi faptele dervişilor sanc-
tificaţi, cunoscute în hagiografia turcă sub numele de
menakibname
, descriu
convertirea individuală a necredincioşilor la
Islam
ca pe o minune săvârşită de un
sfânt turc heterodox. Acesta este şi cazul
şeyhului halveti
Selim Dede, care a trăit la
Timişoara în a doua jumătate a veacului al XVII-lea. În timpul asediului din 1696,
el a convertit doi oşteni din armata imperială, trimişi să-l ia prizonier şi informator pe
primul musulman întâlnit în calea lor. Vocea şi laudele aduse Divinităţii de către
Selim Dede i-au impresionat pe militari peste măsură, încât au dezertat din armata
imperială, înfăţişându-se
beglerbegului
de Timişoara, Djafer paşa, pentru a-i
cere sprijin în vederea convertirii şi transformării lor în dervişi: „noi nu vom deveni
musulmani, noi vom fi numai al lui (Allah). Ei au fost trimişi la răposatul
Selim Dede”
384
.
Spre deosebire de o serie de regiuni din Peninsula Balcanică, care au fost
colonizate în veacul al XV-lea prin deportarea planificată a grupurilor de populaţie
turcă din Anatolia reunind meşteşugari, negustori şi învăţaţi (
ulema
), în
vilayetul
Timişoara au fost dislocate mai ales din ţinuturile învecinate efective militare,
categorii de funcţionari militari şi religioşi, meşteşugari, negustori precum şi învăţaţi.
Astfel, la mijlocul veacului al XVI-lea, acţiunile complementare de deportare şi
colonizare desfăşurate sub supravegherea autorităţilor otomane au fost înlocuite de
dislocarea şi aşezarea unor grupuri de populaţie balcanică, mai cu seamă de origine
bosniacă, recent şi incomplet islamizată, cu scopul de a schimba caracterul
demografic al centrelor urbane din Banat. În aceste împrejurări, cultul musulman a
fost practicat de indivizi incomplet islamizaţi, care şi-au păstrat, adaptând după
înţelegerea şi nevoile lor spirituale, unele credinţe străvechi. Pe această cale s-a
născut fenomenul sincretismului religios, care explică particularităţile, caracteristicile
proprii procesului de Islamizare în diferitele regiuni ale Europei de sud-est. În
viziunea lui Franz Babinger, modul diferit de exercitare a influenţei islamice,
precum şi discrepanţele vădite ale procesului de Islamizare au fost puse pe seama
ataşamentului mai mult sau mai puţin profund al populaţiilor din Europa de sud-est
faţă de credinţa creştină
385
. Astfel se explică faptul că în România, Bulgaria şi Grecia,
ţări ortodoxe,
Islamul
nu s-a înrădăcinat puternic întocmai ca în zone întregi din
Albania, Bosnia, Herţegovina, Kosovo, Macedonia, Rodopi sau în Dobrogea. Diferen-
ţele notabile înregistrate în desfăşurarea procesului de Islamizare regională s-au
datorat începutului, duratei, difuzării şi fenomenelor sale demografice reprezentative:
colonizarea sau dislocarea şi implantarea grupurilor islamizate în aşezările din
Europa de sud-est.
384
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit
., fila 252b.
385
Fr. Babinger,
Quelques problèmes d’études islamiques dans le Sud-est européen
, în
Aufsätze
und Abhandlungen zur Geschichte Südosteuropas und der Levante
, vol. I, München, 1962, p. 76.