34 / 350
33
cuprinsul ordinelor emise în 1572 şi 1578
72
cât şi în actele
ahidname
acordate lui
Ştefan Báthory în 1574 şi 1575
73
.
Nesocotirea sistematică a cerinţelor sultanului în această privinţă a întrecut
măsura în timpul recensământului din 1591, când aga din Ineu a jefuit satele
Tăgădău şi Botfeiu aparţinând principatului Transilvaniei
74
. Mai trebuie subliniat şi
faptul că, prin extinderea abuzivă din timpul recensământului a hotarelor
vilayetului
Timişoara în dauna principatului Transilvaniei, a luat naştere condominiul fiscal
osmano-transilvan, acceptat ca un compromis temporar.
2. PROMULGAREA CĂRŢILOR DE LEGE (
KANUNNAME
)
ÎN URMA CODIFICĂRII OBLIGAŢIILOR
ŞI PRACTICILOR FISCALE
Recensămintele efectuate în
vilayetul
Timişoara au avut şi menirea de a
cunoaşte legile şi obiceiurile fiscale în vigoare înaintea cuceririi otomane
75
, pentru
a le recepta în mod selectiv şi a le codifica în cuprinsul cărţilor de lege
(
kanunname
). Se ştie că, în Imperiul Otoman,
kanunul
sau regula codificată în
cuprinsul
kanunnamelelor
a funcţionat întocmai ca un mecanism juridic flexibil,
adaptat în mod obligatoriu şi necesar
Şeri’atului
, considerat ca fiind legea
religioasă a Islamului. În realitate, în Islam a funcţionat cu valoare de lege un
sistem de religie, morală şi drept numit
Şeri’at
, având scopul de a reglementa
comportamentul conştient al omului responsabil în raporturile sale cu Divinitatea,
cu semenii săi şi, mai ales, cu toate făpturile create pentru om. Deoarece
Şeri’atul
nu a putut cuprinde şi explica toate instituţiile existente, iar dreptul islamic teologic
a avut lacune în materie de drept public şi penal, suplinirea lor s-a asigurat în
Imperiul Otoman prin dezvoltarea domeniului juridic cutumiar, întemeiat pe
principiul obiceiului (ar.
urf
, tc.
örf
). Principiul amintit a consfinţit puterea suveranului
otoman de a decreta, independent de
Şeri’at
, regulamente numite
kanun
în dome-
niul dreptului public şi penal. Obiceiul s-a transformat, aşadar, într-un izvor al
dreptului otoman, apt să creeze prin intermediul legislaţiei
kanun
un drept nou în
sensul în care justifica reproducerea dispoziţiilor juridice date înaintea cuceririi
otomane. În cadrul acţiunii marelui jurist Ebussu’ud Mehmed (1490–1574) de a
islamiza sau de a respinge obiceiurile şi dările fiscale preotomane, în deplin acord
cu ideologia oficială otomană,
kanunului
i-a revenit rolul organizării relaţiilor
social-economice dintr-o regiune cucerită. După constatarea lipsei oricărei contradicţii
cu prevederile dreptului islamic (
Şeri’at
), principiile, obiceiurile şi instituţiile
juridice preotomane au fost integrate în legislaţia
kanun
a învingătorilor. Aceasta a
fost şi calea pe care s-a constituit, în cadrul legislaţiei
kanun
, o categorie distinctă
de
kanunname
, promulgată pentru fiecare teritoriu transformat de otomani în
72
L. Szalay,
Adalékok a magyar nemzet történetéhez a XVI-dik században
, Pesta, 1859, p. 199;
idem,
Erdély és a Porta
, doc. nr. XXIX, p. 33.
73
L. Szalay,
op. cit
., doc. nr. XXXVI, p. 201, 203, doc. nr. CLXIII, p. 255.
74
L. Haan, M. Zsilinsky,
op. cit
., p. 211.
75
I. Beldiceanu, N. Beldiceanu,
op.cit
., p. 18.