31 / 350
30
Nici recensământul din 1567 nu a rezolvat problema restituirii satelor ocupate
în mod abuziv, fără a fi înregistrate în condicile otomane, deşi căpitanul cetăţii
Oradea dobândise în 1574 o parte a lor. În realitate, fenomenul de subînregistrare a
contribuabililor, constatat cu prilejul recensământului precedent, precum şi abuzurile
fiscale şi încălcările teritoriale, l-au îndemnat pe sultan la iniţierea unui nou
recensământ, fără a-l consulta în prealabil pe beglerbegul de Timişoara
54
. Ordinul
adresat la 28 ianuarie 1578 recenzorului Hasan atribuia fenomenul de subînregis-
trare, deopotrivă cu fuga contribuabililor în
sandjakurile
învecinate, perceperii
samavolnice a unor impozite noi, precum şi rezistenţei faţă de nedreptăţile săvârşite
de timarioţii
vilayetului
începând cu
sandjakbegii
şi sfârşind cu spahiii
55
acestuia.
Ultimul recensământ, realizat în 1591, a avut aproape aceleaşi cauze ca recensă-
mântul care l-a precedat. El a fost şi soluţia propusă de principele Sigismund
Báthory pentru rectificarea frontierei fiscale a Transilvaniei şi pentru a pune capăt
încălcării sale şi năvălirii spahiilor şi zaimilor. Reprezentantul său la Istanbul,
Gheorghe Ravaszdi a avut datoria să străruiască pe lângă autorităţile otomane
pentru respectarea hotarului stabilit în temeiul registrului alcătuit de Halil beg, dar
mai ales pentru neînregistrarea în condica de recensământ a satelor supuse în mod
samavolnic
56
.
Din practica recensământului fiscal, ca şi din regulamentul (
kanunname
) său
promulgat în a doua jumătate a veacului al XVI-lea, rezultă că recenzorii (
emin, il
kâtibi, defter emini
) au fost recrutaţi din rândul învăţaţilor (
ulema)
şi dintre militari
(
sandjakbegi
şi
alaybegi
). Toţi aceşti funcţionari au dispus de experienţa dobândită
fie la Vistieria imperială, fie în alte centre administrativ-militare din vecinătatea
vilayetului
Timişoara. Cariera didactică şi administrativă a primului recenzor,
Djandarlızade Halil beg, fiul lui Isa paşa,
nişandji
şi apoi beglerbeg de Damasc,
reprezintă un exemplu semnificativ în această privinţă. Fost preceptor (
lala
) al
prinţului Orhan, nepotul sultanului Süleyman Kanuni, Halil beg a întocmit între
anii 1545–1547 recensământul celor 12
sandjakuri
ale
vilayetului
Buda. După
cucerirea Banatului de câmpie, experienţa sa juridică şi fiscală a îndreptăţit
numirea sa în funcţia de
sandjakbeg
de Lipova, precum şi încredinţarea misiunii de
a duce la bun sfârşit, în perioada 1553–1554, primul recensământ al
vilayetului
Timişoara. Cazul lui Halil beg pune în lumină practica autorităţii centrale de la
Istanbul de a însărcina uneori un singur recenzor cu întocmirea recensământului în
mai multe provincii otomane
57
.
54
Explicaţiile date principelui Ioan Sigismund Zápolya la 14 aprilie 1568 în această privinţă, la
M.A. Mehmet,
Documente turceşti privind istoria României
, vol. I, Bucureşti, 1976, doc. nr. 91, p. 87:
„să se stabilească şi să se despartă satele ţinând de Transilvania de cele care, potrivit defterului trimis,
aparţin ţărilor mele bine păzite şi care la recensământ au fost înregistrate în defterul lui Halil beg”.
55
MÜD
nr. 33, doc. nr. 506, p. 249,Arhivele Naţionale Istorice Centrale,
Colecţia Microfilme
Turcia
, rola 17, cadrul 458.
56
L. Haan, M. Zsilinsky,
Békésmegyei oklevéltár
, Budapesta, 1877, p. 203.
57
Ordinul din 23 decembrie 1575 (20 ramazan 983 H.),
MÜD
nr. 27., Arhivele Naţionale
Istorice Centrale,
Colecţia Microfilme Turcia
, rola 16, cadrul.408: „atunci când Halil beg, (unul)
dintre emiri, a făcut mai multe recensăminte pentru
vilayetele
Timişoara şi Buda şi pentru regiunile
care depind de acestea ...”