30 / 350
29
Recensămintele efectuate în
vilayetul
Timişoara în a doua jumătate a veacului
al XVI-lea au avut întotdeauna menirea de a stabili raportul de toleranţă între
cuantumul venitului fiscal şi posibilităţile reale ale supuşilor nemusulmani de
îndeplinire a obligaţiilor lor.
Repetarea cu o periodicitate neregulată a recensământului pune în lumină
caracterul lui pragmatic, fiind impusă de considerente de ordin fiscal şi social.
Printre cauzele care au determinat autorităţile de la Istanbul să ordone începerea
unui recensământ s-au aflat, în primul rând, fluctuaţiile venitului fiscal datorate
dezvoltării economice şi extinderii teritoriului
vilayetului
Timişoara în urma
campaniei otomane din 1566. Lor li s-au adăugat litigiile referitoare nu numai la
bunurile bisericii şi mănăstirilor, ci şi la pământurile ţăranilor refugiaţi în
Transilvania după cucerirea Banatului în 1552. Alte recensăminte desfăşurate în a
doua jumătate a veacului al XVI-lea s-au datorat încasării abuzive a unor impozite
noi, care nu au fost înscrise în condicile de recensământ, litigiilor de proprietate şi
frontieră fiscală generate de înregistrarea abuzivă a satelor transilvane în prima
condică de recensământ întocmită de Halil beg.
Frecvenţa recensămintelor efectuate în
vilayetul
Timişoara a depins de nevoile
imediate ale administraţiei otomane, dar şi de iminenţa scăderii posesiunilor şi a
numărului contribuabililor. Astfel se şi explică faptul că, la scurt timp după primul
recensământ încheiat de Halil beg în 1554
51
,
defterdarul vilayetului
Timişoara, Sadık
Çelebi, a fost însărcinat, la 18 iunie 1560, cu începerea unui nou recensământ, ca
urmare a anchetei fiscale pe care a întreprins-o şi a raportului său înaintat la Istanbul.
Din cercetările sale de teren, Sadık Çelebi a constatat înflorirea economică a
vilayetului
şi mai ales putinţa supuşilor nemusulmani de a plăti în fiecare an dări în
cuantum total de 25 poveri (
yük
) de aspri
52
.
Chiar şi pretinsa deteriorare a condicii de recensământ a justificat, în concepţia
sultanului Selim al III-lea, recensământul pe care l-a solicitat la 27 septembrie
1567. Pretextul invocat nu a fost deloc lipsit de interes. Într-adevăr,
defterul
îşi
pierduse din însemnătatea şi valoarea sa, dat fiind că ocuparea cetăţii şi regiunii
Gyula a impus modificări ale structurii şi suprafeţei
sandjakurilor
limitrofe:
Lipova, Arad şi Cenad. Necesitatea efectuării unui recensământ nou a decurs din
extinderea
vilayetului
Timişoara în dauna fostelor comitate Cenad şi Zărand,
precum şi din hotărârea de a se curma samavolniciile fostului
beglerbeg
, Hasan
paşa, săvârşite în satele aparţinându-i principatului Transilvaniei
53
.
51
Registrul nr. 290 Tapu ve tahrir defterleri
încheiat în decada 26 noiembrie – 6 decembrie
1554 (evail-i muharrem 962 H), V. Veliman,
Documente turco-osmane privind vilaietul (eialetul)
Timişoara
, „Revista Arhivelor”, 4, 1985, p. 418–422.
52
Însemnarea din 18 iunie 1560 (24 ramazan 967 H.) cu privire la ordinul dat lui Sadık Çelebi
de a face un nou recensământ,
Mühimme Defterleri
(citat în continuare MÜD) nr. 4, p. 902, de la
Başvekâlet Arşivi Osmanlı Arşivi Istanbul în microfilm la Arhivele Naţionale Istorice Centrale,
Colecţia Microfilme Turcia
, rola 15, cadrul 157: „este sigur că, în cursul unui an, (pot) fi (adunate)
mai mult de 25 poveri de aspri, dacă i s-ar da porunca să (facă) recensământul pentru (fiecare)
sandjak
, aşa cum a fost mai-nainte. I s-a ordonat astfel să întocmească recensământul vilayetului
amintit”.
53
Gy. Káldy-Nagy,
A Gyulai szándzsák 1567 és 1579 évi összeirása
, Békéscsaba, 1982, p. 12.