32 / 350
31
Cu excepţia
alaybegului
Ömer, recenzorul
vilayetului
din 1591, toţi dregătorii
care au făcut recensăminte în anii 1560, 1567 şi 1578 au avut calitatea de
defterdari
în exerciţiul funcţiunii sau în retragere. Recenzorii
vilayetului
Timişoara
au fost: în 1560, Sadık Çelebi,
defterdarul vilayetului
58
, în 1568, Muharrem Çelebi,
defterdarul de timare
al
vilayetului
59
; în 1578, Hasan müteferrika, fost
defterdar
al
vistieriei imperiale
60
şi, în 1591, Ömer
alaybeg
, născut lângă hotarul Transilvaniei,
care a avut datoria de a face recensământ în 7
sandjakuri
.
Pentru desfăşurarea în bune condiţii a recensământului, fiecărui recenzor i-a
fost alăturat un secretar (
kâtib
). Zaimul Mehmed l-a asistat pe Sadık Çelebi;
spahiul de rang înalt din Gyula, Ferhad bin Abdullah, l-a însoţit pe Muharrem
Çelebi, în timp ce Ibrahim bin Abdullah, scribul departamentului financiar (
ahkâm-i
maliye kâtibi
), l-a ajutat pe Hasan mütefferika.
Este un fapt bine cunoscut că valoarea unui timar s-a stabilit numai cu
ajutorul recensământului tuturor supuşilor nemusulmani (
re´aya
) şi a izvoarelor de
venit. Astfel se explică stăruinţa cu care poruncile trimise în 1560, 1567, 1579 le-au
cerut
beglerbegului, sandjakbegilor
şi
kadiilor
din
vilayetul
Timişoara zădărnicirea
fenomenului de subînregistrare şi a abuzurilor de orice fel săvârşite de timarioţi şi
zaimi
61
. Prevenite de rapoartele dregătorilor din centrele administrativ-militare
limitrofe
vilayetului
Timişoara, autorităţile de la Istanbul au încercat să preîntâmpine
în cursul recensământului din 1567–1568 înregistrarea fugarilor atraşi de un sistem
fiscal mai puţin împovărător. Odată cu scăderea drastică a numărului contribuabi-
lilor şi a venitului estimat din încasarea capitaţiei (
djiziei
) în
sandjakurile
Srem,
Smederevo, Kruševac (Aladjahisar), Zvornik şi Vidin,
beglerbegului
şi
defterdarului
de timare
din
vilayetul
Timişoara li s-a comunicat interdicţia expresă de a-i
înregistra în condicile de recensământ pe fugarii din regiunile amintite. Măsura a
avut menirea de a opri diminuarea masei contribuabililor şi a venitului fiscal în
sandjakurile
din apropierea
vilayetului
Timişoara.
Nemulţumit şi totodată dornic de a pune capăt situaţiei create, Selim al II-lea
i-a poruncit, la 6 septembrie 1567 (
2 rebi ül-evvel 975 H
.), beglerbegului de
Timişoara trimiterea înapoi, la locurile lor de baştină
62
, a supuşilor nemusulmani
din
sandjakurile
Srem, Smederevo, Kruševac şi Vidin, stabiliţi în teritoriile
aparţinându-i
vilayetului
său. Beglerbegul de Timişoara nu a fost însă singurul
dregător otoman căruia i s-a cerut împiedicarea trecerii şi stabilirii fugarilor în
teritoriile aflate în administrarea sa. Şi
sandjakbegului
de Smederevo i s-a adresat,
la 12 noiembrie 1567 (
10 djemazi ül-evvel 975 H.
), un ordin asemănător, prin care i
s-a mai impus prinderea şi pedepsirea straşnică
63
a fugarilor amintiţi. În acelaşi
timp, la 15 noiembrie 1567 (
13 djemazi ül-evvel 975 H.
), Selim al II-lea a hotărât
ca scribul părtaş la recensământ să nu-i înregistreze în condică în calitatea lor de
58
MÜD
nr. 4, p. 902,
Colecţia Microfilme Turcia
, rola 15, cadrul 157.
59
7. Numaralı Mühimme
..., doc. nr. 278, p. 143, doc. nr. 944, p. 453.
60
MÜD nr. 33, doc. nr. 722, p. 246,
Colecţia Microfilme Turcia
, rola 17, cadrul 438.
61
Gy. Káldy-Nagy,
op.cit
., p. 12–13.
62
7. Numaralı Mühimme
, doc. nr. 166, p. 86.
63
Ibidem
, doc. nr. 439, p. 218.