28 / 350
27
fortăreţele din Banatul încorporat Imperiului Otoman. În condiţiile menţinerii unui
număr redus de puncte strategice fortificate, comandanţii otomani au folosit ca
forţe auxiliare diferite categorii fiscale privilegiate din
vilayetul
Timişoara:
cnezi
,
primiceri
,
husari
,
kara martolos
42
, precum şi alţi locuitori, cu precădere sârbi, din
sandjakurile
învecinate, care nu au beneficiat însă de plata soldei. Această măsură
a degrevat în mare parte forţele militare otomane de prestarea slujbei de pază a
nenumăratelor cetăţi din Imperiul Otoman, păstrându-le aproape intactă capacitatea
de a purta campanii pe mai multe fronturi.
Pentru a întreţine garnizoana otomană de la Timişoara, comandantul Kara
Ahmed paşa a obţinut, la 6 august 1552, încuviinţarea şi sprijinul financiar cerut
constând din trimiterea sumelor de bani necesare pentru plata pe timp de un an a
soldei oştenilor din cetatea amintită
43
.
B. METODE DE INTEGRARE A BANATULUI ÎN STRUCTURILE
IMPERIULUI OTOMAN
1. RECENSĂMÂNTUL FISCAL (
TAHRIR-I VILAYET
)
În acelaşi timp, Kara Ahmed paşa a fost însărcinat cu aplicarea celei mai
eficiente metode de cucerire otomană: supravegherea şi verificarea acţiunii de
trecere a tuturor mijloacelor de venit în proprietatea statului şi fiscului otoman prin
recensământul (
tahrir
) ţinuturilor ocupate în Banat, în vederea redistribuirii lor
potrivit sistemului
timar
44
. Este cunoscut faptul că orice recensământ în Imperiul
Otoman a avut mai degrabă un scop fiscal decât unul demografic. Aceasta a fost şi
singura cale de a stabili cuantumul înregistrat de venitul fiscal al unei regiuni, în
conformitate cu regulamentul de înfăptuire a recensământului în Imperiul Otoman,
promulgat în prima jumătate a veacului al XVI-lea
45
.
Conceput ca o acţiune metodică şi sistematică de înregistrare a tuturor
veniturilor impozabile şi a populaţiei, recensământul (
tahrir-i vilayet
) a avut
menirea de a întocmi o evidenţă fiscală foarte strictă, trecută în condicile amănun-
ţite (
defter-i mufassal
) şi în cele sinoptice (
defter-i idjmal
). Cu ajutorul acestei
metode s-a asigurat repartiţia venitului fiscal (agricol, comercial, vamal) realizat
din încasarea unor impozite etc., cedate ca plată pentru slujba prestată de funcţio-
narii şi militarii otomani. La ordinul expres al sultanului Süleyman Kanuni, Ahmed
paşa nu trebuia să ţină seama nici de sugestiile şi nici de dorinţele demnitarilor, ci
avea doar datoria „de a se procura atâţia bani, încât să fie îndeajuns pentru soldele
robilor desemnaţi”
46
. În registrele de recensământ fiscal au fost înscrise doar acele
izvoare de venit acordate timarioţilor sau deţinătorilor de
timare
, excluzându-se
42
7. Numaralı Mühimme
.., doc. nr. 121, p. 62–3, doc. nr. 192, p. 98.
43
K. 888
, filele 347 a-b,
microfilm cit
., cadrul 348.
44
Ibidem
.
45
I. Beldiceanu-Steinherr, N. Beldiceanu,
Réglement ottoman concernant le recensement
(
première
moitié du XVI
e
siècle
) în „Südost-Forschungen”, vol. XXXVII, 1978, extras, p.10, 18.
46
K.888
, filele 347 a-b,
microfilm cit
. cadrul 348.