305 / 350
304
Dar, în pofida tuturor nedreptăţilor şi chinurilor îndurate în vremea captivităţii
sale, memoriile lui Osman Aga nu cuprind nici o urmă de pizmă ascunsă faţă de toţi
cei care l-au făcut să sufere atât de mult. Frapantă este atitudinea sa senină, apropiată
de modul de prezentare a evenimentelor „sine ira et studio”, pe care Tacitus l-a
recomandat istoricilor. De reţinut mai este autenticitatea descrierii concise şi
evocatoare a unor monumente dramatice din viaţa lui Osman Aga şi unice în viaţa
stăpânilor săi (căsătorie, înmormântare), care au fost mai bine percepute de un
reprezentant al alterităţii otomane şi islamice. Fără îndoială că viziunea subiectivă,
fragmentară, asupra societăţii austriece a lui Osman Aga se apropie mai mult de
realitatea vremii decât informaţiile furnizate de documente şi cronici de epocă
435
.
Scrise într-un climat de detaşare, impresiile sale nu au plătit tribut convenţiona-
lismului şi nici nu au suferit modificări ulterioare, din varii motive
436
.
Din punct de vedere istorico-literar, valoarea memoriilor lui Osman Aga se
datoreşte mai întâi sincerităţii, spontaneităţii şi forţei cu care autorul şi-a înfăţişat
reacţiile sufleteşti în clipele sale de mare cumpănă. Mult mai însemnat este însă
modul în care Osman Aga a conceput şi scris povestea celor unsprezece ani de
captivitate. Acesta este dovada umanizării literaturii otomane, întocmai celei a
Islamului, care s-a apropiat mai mult de oameni datorită dervişilor atât de legaţi de
semeni şi de necazurile lor. Osman Aga nu s-a mărginit doar să-şi împărtăşească
amintirile şi nedreptăţile îndurate de un prizonier otoman. El a pledat, înainte de
toate, pentru înţelegerea şi îngăduinţa între oameni, dincolo de frontiere şi dincolo
de deosebirile de religie şi cultură.
von ihm selbst erzählt
, Cambridge, 1980; versiunea turcă a fost editată de Şevki Yazman,
Viyana
Muhasarasιndan sonra Avusturyalιlara esir düşen Osman Aga’nιn Hatιralarι
(Memoriile lui Osman
Aga, prizonierul austriecilor după asediul Vienei), Istanbul, 1961; Esit Nermi,
Temeşvarlι Osman
Aga-Gavurlarιn Esîrî
(Osman Aga din Timişoara – prizonierul necredincioşilor), Istanbul, Editura
Milliyet, 1971; Harun Tolasa,
Kendi Kalemiyle Temeşvarlι Osman Aga (Bir Osmanlι Türk Sipahisinin
Hayatι ve Esirlik Hatιralarι
(Osman Aga din Timişoara despre sine însuşi – memoriile unui spahiu
turco-osman din Timişoara despre viaţa şi captivitatea sa), Konya, Selçuk Universitesi Yayιnlarι,
1986; Esat Nermi Erendor,
Temeşvarlι Osman Aga
(Osman Aga din Timişoara), Istanbul, 1998;
Fr. Hitzel,
Prisonnier des infidèles. Un soldat ottoman dans l’Empire des Habsbourg
, Arles, 1998.
435
N. Iorga,
Les voyageurs français dans l’Orient
, Paris, 1928, p. 5–6.
436
P. Cernovodeanu,
Image de l’autre: réalités balkaniques et roumaines à travers les récits
des voyageurs étrangers
, în „Revue des Études Sud-Est Européennes”, XVIII, nr. 4, 1980, p. 585.