301 / 350
300
aceleaşi cazne la care erau supuşi prizonierii în închisorile sultanului. Dar nici
îmbunătăţirea condiţiilor de detenţie şi nici simpatia şi înţelegerea de care au dat
dovadă ultimii săi stăpâni, contele Cristoph Tiedmayr von Schallenberg şi soţia sa,
Charlotte Ursula von Limburg-Styrum, nu l-au convins pe Osman Aga să renunţe
la credinţa sa şi la întoarcerea în ţinutul Islamului. În pofida fatalismului său, tăria
de caracter dobândită printr-o educaţie religioasă temeinică
414
i-a dat puterea
necesară să reziste ispitelor la care a fost supus în vederea integrării în societatea
austriacă.
Dorinţa de a-şi păstra identitatea islamică şi de a se întoarce în sânul comuni-
tăţii otomane din Timişoara s-a ridicat deasupra poftelor trupeşti de toate felurile
stârnite de bărbaţii şi femeile cu care s-a întâlnit în Austria. La Kapfenberg, unde a
ajuns ca prizonier în suita generalului conte Otto von Stubenberg, Osman Aga a
avut de înfruntat provocările şi curiozitatea unui vameş tânăr, în camera căruia
fusese nevoit să înnopteze. Pudoarea şi stăpânirea de sine ale lui Osman Aga au
fost puse la grea încercare datorită presiunilor gazdei sale, dornică să verifice
zvonurile despre „apucăturile ruşinoase ale turcilor”. Hărţuirea sexuală şi provocă-
rile vameşului au fost lipsite de urmări datorită refuzului ferm al lui Osman Aga de
a întreţine relaţii homosexuale: „eu nu m-am lăsat ademenit şi nu am făcut nici cel
mai mic pas greşit”
415
.
Osman Aga a rezistat şi altor încercări de seducere și împământenire a sa în
Austria, la care a fost supus de îndată ce i-a adus la cunoştinţă văduvei generalului
von Stubenberg, contesei Anna Isabella von Lamberg, hotărârea de a pleca la
Viena sau în alt oraş austriac. În ultima clipă, tânărul a avut puterea de a o respinge
pe camerista contesei, pe frumoasa Margot, versată în arta seducţiei, cu misiunea
de a-l convinge să rămână în oraşul Kapfenberg. Îngrozit de perspectiva unei
legături cu frumoasa cameristă, Osman Aga a fugit de o „nenorocire, care ar fi fost
şi mai mare decât toată mizeria captivităţii de până acum”
416
. Acelaşi refuz ferm l-a
întâmpinat şi propunerea de convertire la Creştinism venită din partea noii sale
stăpâne, soţia contelui Christoph Tiedmayr von Schallenberg. De altminteri
propunerea i-a fost prezentată ca fiind răsplata serviciilor sale, dar şi calea de
promovare profesională şi socială
417
.
Groaza faţă de convertirea la Creştinism sporise din clipa în care el încercase
să obţină, la moartea generalului Otto von Stubenberg şi cu ajutorul primarului din
Kapfenberg, eliberarea sa din captivitate
418
. Mai mult, Osman Aga nu şi-a pierdut
niciodată nădejdea în întoarcerea sa legală în Imperiul Otoman, dată fiind oroarea
de a se converti la Creştinism, de a se căsători cu o creştină şi de a se împământeni
la Viena. În timpul confruntării sale cu societatea austriacă de confesiune romano-
413
Ibidem
, p. 74–75, 92, 96.
414
Ibidem
, p. 77: „din pricina unei plăceri scurte poţi ajunge în cea mai mare nenorocire”.
415
Ibidem
, p. 101.
416
Ibidem
, p. 104–105.
417
Ibidem
, p. 113: „domnul şi soţul meu este foarte mulţumit de tine, dacă tu ai îmbrăţişa
credinţa noastră, atunci el ţi-ar da slujba de valet şi s-ar îngriji de tine!”.
418
Ibidem
, p. 104.