303 / 350
302
cortegiul şi l-au petrecut până sus la castel. Acolo trupul neînsufleţit a zăcut pe
năsălie o zi şi o noapte. Au venit apoi mai mulţi preoţi din împrejurimi, ca şi
parohul din Kapfenberg împreună cu locuitorii şi cu alţi oameni. După obiceiul lor,
<ţinând> lumânări de ceară şi <cântând> cântece, au luat trupul neînsufleţit şi l-au
însoţit până la biserică. După cum se spune, din vremuri străvechi erau
înmormântaţi acolo, în criptă, membrii acestei familii; aşadar a fost înmormântat
acolo şi generalul. Apoi, vreme de trei zile, preoţii şi notabilităţile oraşului au fost
ospătate din belşug cu mâncare şi băutură întru mântuirea sufletului său. Preoţii au
plecat numai după ce au mai primit felurite daruri”
424
.
Cu aceeaşi precizie a detaliului, care i-a stăruit în minte vreme îndelungată,
Osman Aga a reconstituit nunta ultimului său stăpân de la Viena, contele Cristoph
Tiedmayr von Schallenberg. Osman Aga asistase la o căsătorie în înalta societate
austriacă, cea a şabelanului împăratului Leopold I (1658–1705), încheiată cu o
doamnă de la Curtea imperială de la Viena, Charlotte Ursula von Limburg-Styrum,
sora generalului Hermann Otto von Limburg-Styrum. Astfel se şi explică interesul
deosebit cu care soldatul otoman din Timişoara a descris în cele mai mici amănunte
ceremonia nunţii stăpânilor săi, desfăşurată cu mare fast la palatul Laxemburg,
unde împăratul Leopold I îşi petrecea de obicei luna mai. Cu iscusinţa sa de bun
observator, Osman Aga i-a adus la cunoştinţă cititorului său obiceiurile şi
ceremonialul unei nunţi celebrate la palatul imperial:
„Întotdeauna când o doamnă de la Curtea imperială se căsătoreşte, atunci
potrivit legii şi obiceiului de acolo, ospăţul de nuntă se ţine la palatul imperial, iar
nuntaşii mănâncă la aceeaşi masă cu Împăratul şi cu soţia sa, în timp ce ceilalţi
miniştri de stat mai stau în picioare... Numai când împăratul s-a ridicat de la masă,
s-au aşezat ceilalţi demnitari ai împăratului, miniştri şi nobili şi astfel s-a mâncat cu
schimbul: când unul se scula, următorul îi lua locul”
425
. Autorul a dat dovadă de
multă măiestrie literară în descrierea costumului minunat şi a pietrelor preţioase
puse pe creştetul şi cosiţele miresei: „Pentru această zi şi această noapte mireasa
este împodobită cu toate giuvaierurile pe care le are împărăteasa. Pentru acea zi şi
acea noapte stăpâna noastră a fost atât de copleşită de giuvaieruri, încât creştetul,
cosiţele şi braţele până la coate, precum şi pieptul şi spatele ei, au fost acoperite
complet, până la cingătoare, cu pietre preţioase. Ea a fost îmbrăcată într-o rochie
minunată de brocat”
426
. Mai mult, fostul cofetar de la Viena al contelui von Schallenberg
nu a pregetat să-i prezinte cititorului său tortul miresei. Acesta era înalt de un cat şi
jumătate, aranjat pe un platou mare şi împodobit cu îngheţată
427
.
Amintirile lui Osman Aga cuprind şi o serie de aspecte ale procesului de
aculturaţie, la care a fost supus timp de şapte ani cât a locuit la Viena. Soldatul din
Timişoara s-a familiarizat cu istoria Austriei şi a învăţat atât de temeinic limba
germană, încât şi-a întocmit acte false cu care a putut pleca spre Imperiul Otoman.
424
Ibidem
.
425
Ibidem
, p. 112.
426
Ibidem
.
427
Ibidem
.