Istoria Banatului Otoman

302 / 350

301
catolică, Osman Aga a fost pătruns de acelaşi sentiment de oroare pe care l-a trăit
în secolul al XII-lea Usama ibn Munkidh419, un musulman din Siria, când un
cavaler cruciat i-a propus să-i educe fiul în Europa pentru a deveni cavaler.
Relatarea captivităţii în „Sfântul Imperiu Romano-German” reprezintă memoriile
unui soldat otoman, care a migrat dintr-o societate în alta şi care oferă răsturnarea
perspectivei. Ele ajută la înţelegerea persistenţei stereotipurilor referitoare la socie-
tatea austriacă, fapt care explică scopul scrierii memoriilor sale. Osman Aga a dorit
să-i împărtăşească cititorului său experienţa dobândită într-o lume nouă dar
inacceptabilă, din care s-a străduit din răsputeri să scape în cele din urmă. Modul în
care Osman Aga i-a privit pe străini şi ţările creştine, unde şi-a petrecut cea mai
mare parte a captivităţii sale, ne dezvăluie calea pe care el a descoperit societatea
austriacă şi oraşele „Sfântului Imperiu Romano-German”. Însemnările sale de
călătorie prin Stiria reflectă impresia profundă pe care i-au produs-o oraşele Graz şi
Kapfenberg. Oraşul Graz i-a rămas în amintire ca „un oraş întins, aşa cum nu mai
văzusem până atunci; eu eram copleşit cu totul. În mijlocul oraşului se afla un palat
mare, care-i aparţinea pe jumătate generalului meu, iar jumătatea cealaltă fratelui
său Jörg von Stubenberg, fostul preşedinte al guvernului provincial”420.
Prezentarea călătoriilor făcute în tovărăşia stăpânilor săi s-a întemeiat doar pe
memoria selectivă a lui Osman Aga. În timpul războiului dus de „Sfântul Imperiu
Romano-German” împotriva Franţei, el l-a însoţit în Italia pe contele von Schallenberg,
însărcinat cu supravegherea trupelor imperiale. Călătoria prin Tirol, trecerea Alpilor
şi drumul spre Brescia şi Milano l-au impresionat întocmai ca oraşele Graz şi
Kapfenberg421, atunci când a sosit în Stiria. Cele cinci luni pe care Osman Aga le-a
petrecut la Milano i s-au şters din minte, dăinuind doar amintirea copleşitoare a
munţilor înalţi şi a călătoriei sale minunate: „În această călătorie am avut de văzut
multe lucruri ciudate şi nemaipomenite”422.
În povestirea sa cu caracter autobiografic, Osman Aga a descris mai cu seamă
obiceiurile şi fastul cu care se oficiau ceremoniile de înmormântare şi căsătorie ale
membrilor înaltei aristocraţii din Austria. Autorul a reconstituit cu rigoare şi
precizie impresionantă ritualul şi ceremonialul de înmormântare a stăpânului său,
generalul conte Otto von Stubenberg, care a murit la Graz, locul în care soţia sa
ducea o viaţă plină de plăceri. Cadenţa naraţiunii, asemănătoare unei redări cinemato-
grafice, este clară şi precisă, începând cu episodul necropsiei făcută după rânduială
şi al deplasării defunctului într-un rădvan până la castelul din Kapfenberg423.
Tânărul musulman a fost profund impresionat nu numai de necropsia şi ceremonia
deplasării defunctului, ci şi de ceremonia de înmormântare în cripta familiei,
urmată de banchetul funerar: „Locuitorii şi dregătorii locului au întâmpinat
419 Ph. Aziz, Les sectes secrètes de l’Islam. De l’ordre des Assassins aux Frères Musulmans,
Paris, 1983, p. 170; B. Lewis, The Muslim Discovery of Europe, New York, 1982, p. 66, 67.
420 Osman Aga, op. cit, p. 100.
421 Ibidem: „oraş mic, plăcut de pe malul râului Mürz. Castelul se află pe un munte înalt, iar în
oraş sunt multe case şi grădini în care locuiesc meşteşugarii pământeni şi consilierii municipali”.
422 Ibidem, p. 114.
423 Ibidem, p. 102: „Cadavrul a fost disecat potrivit legii şi obiceiului de acolo şi aşezat apoi în
coşciug şi dus cu o trăsură la castelul de la Kapfenberg”.