Istoria Banatului Otoman

25 / 350

24
incomplete de timare nu îngăduie însă reconstituirea deplină cu ajutorul numărului
de timarioţi cu soldă a efectivelor militare cantonate în fortificaţiile amintite.
Informaţiile existente până în prezent dovedesc că în sandjakul Timişoara au
fost încartiruiţi oşteni otomani în cetăţile următoare:
– la Timişoara 316, dintre care 254 apărători, 52 de tunari, 4 armurieri şi
6 artificieri22;
– la Vârşeţ, numit de otomani Virsici sau Şemlik, un pluton de apărători ai
cetăţii (müstahfiz)23;
– la Felnac, 32 de oşteni în rândul cărora s-au aflat 25 de apărători ai cetăţii,
împreună cu comandantul lor şi 4 tunari, împreună cu căpetenia lor24;
– la Făget, 30 de soldaţi fără superiorii lor, dintre care 26 de apărători ai
cetăţii şi 4 tunari25;
– la Bocşa, 23 de soldaţi, respectiv 20 müstahfiz, 3 tunari împreună cu superi-
orii lor putând ajunge la un număr de 27 de militari26;
– la Ciacova, 13 oşteni, dintre care 11 apărători ai cetăţii în subordinea unui
căpitan şi a unui vicecăpitan, împreună cu un caporal şi un tunar, soldat de rând27.
În sandjakul Cenad se constată o reducere numerică semnificativă a ostaşilor
din garnizoanele cetăţilor Becicherec şi Bečej după transferul din anul 1552 al unor
corpuri de oaste la Timişoara şi Lipova. La Becicherec au rămas doar 110 apărători
ai cetăţii (müstahfiz) dintr-un număr de 132 înregistraţi şi 11 tunari (topçik) din cei
16 înregistraţi în listele de solde28. După dislocarea călăreţilor şi martolosilor
la Timişoara, în garnizoana cetăţii Bečej s-au aflat 198 de militari, printre care
s-au numărat 104 apărători ai cetăţii (müstahfiz), 17 tunari prezenţi din cei 28
înregistraţi, împreună cu 77 de pedestraşi (azab) din 165, figurând în lista de plată a
soldelor din perioada 29 decembrie 1551–16 martie 155229.
Fără a mai socoti cetatea Lipova, în 1554 în sandjakul omonim au mai fost
păstrate şi înzestrate cu trupe şi armament încă trei cetăţi: Şoimuş, Chelmac (Viziaş
sau Eperjes) şi Tăuţi (Feltot, numit de otomani Tutinc). Şi în acest caz, registrul de
distribuire a timarelor, databil în anul 1554, îi menţionează doar pe timarioţii cu
soldă aflaţi în slujba celor trei cetăţi şi care au deţinut timare în sandjakul Lipova.
Numărul acestor timarioţi cu soldă variază în funcţie de însemnătatea strategică de
moment a fiecărei fortificaţii. În cetatea Şoimuş au existat 53 timarioţi cu soldă,
dintre care 44 de apărători ai cetăţii şi 9 tunari, la care se cuvin adăugaţi cel puţin
doi comandanţi absenţi şi neînregistraţi, în timp ce garnizoana cetăţii Chelmac a
avut în structura sa un număr mult mai mic de 21 timarioţi cu soldă: 18 apărători ai
cetăţii şi 3 tunari, fără cei doi comandanţi absenţi de la înregistrare30. Numită în
22 Kl. Hegyi, op. cit., p. 1351–1352.
23 Ibidem, p. 1371.
24 Ibidem, p. 1377.
25 Ibidem, p. 1381.
26 Ibidem, p. 1386.
27 Ibidem, p. 1391.
28 Ibidem, p. 1435–1436.
29 Ibidem, p. 1439–1440.
30 Ibidem, p. 1458, 1460.