Istoria Banatului Otoman

280 / 350

279
flancului drept al oştii din Eger, străbunicul său pe linie maternă. Spre deosebire de
celelalte poveşti înregistrate în scrierea sa, cronicarul a relatat, cu o sumedenie de
amănunte, folosindu-se de stilul direct, acţiunea prin care strămoşul său şi-a
pregătit şi a dus la bun sfârşit planul de a elibera câţiva musulmani capturaţi în
timpul unui raid al cetelor imperiale. Datorită cunoştinţelor sale temeinice de limbă
maghiară şi a artei sale de a se travesti, Ahmed Aga a putut pătrunde în locul unde
musulmanii erau închişi, într-o palancă vestită de la hotarele otomane. Pe această
cale el a cules toate informaţiile necesare, după care a dobândit încuviinţarea
vizirului de Buda pentru îndeplinirea planului său292 şi i-a putut elibera, în cele din
urmă, prin presiuni şi negocieri cu autorităţile imperiale, pe unii dintre musulmanii
prizonieri. Nunta fiicei comandantului din palanca de la hotarul otoman i-a slujit
lui Ahmed Aga drept argument decisiv cu ajutorul căruia l-a convins pe vizir de
succesul acţiunii sale. În condiţiile în care, potrivit obiceiului, nunta ţinea 40 de zile
iar ospăţul şi petrecerea între 15 şi 20 de zile, lui Ahmed Aga i se ivise prilejul cel
mai potrivit pentru îndeplinirea planului său încuviinţat de vizir în cadrul
războiului sfânt pentru Islam (djihad)293.
Povestirea despre Ahmed Aga împleteşte descrierea detaliată a nunţii şi a
obiceiurilor sale294 cu naraţiunea faptelor sale, care au dus la eliberarea musul-
manilor. Textul, presărat uneori cu propoziţii şi expresii în limba maghiară, pune în
lumină caracterul nobil şi atitudinea cavalerească a lui Ahmed Aga, cel care a răpit
mireasa. Cu iscusinţa sa înnăscută, Ahmed Aga a înşelat în primul rând vigilenţa
nuntaşilor, reuşind să răpească mireasa în timpul unui atac îndrăzneţ, venit pe
neaşteptate. În al doilea rând, el a legat mireasa de spatele său295, pentru a-i
împiedica pe urmăritorii călări să-l doboare cu archebuzele şi pistoalele lor. În
timpul urmăririi, Ahmed Aga şi-a dezvăluit identitatea unuia dintre călăreţi296,
stabilind deopotrivă preţul de răscumpărare al miresei răpite. Este vorba de 3 pungi
de akçe şi de eliberarea a trei dintre prizonierii musulmani care urmau să fie trimişi
cu poşta vizirului drept la Buda297. De abia în a cincea zi de la răpirea miresei au
sosit la corturile oştii din Eger banii şi cei trei captivi musulmani, veste anunţată
imediat kadiului şi vizirului din Buda. Îndeplinindu-se astfel condiţiile convenite
de cele două părţi, mireasa, însoţită de un gaziu din Eger în călătoria ei cu poşta, a
fost predată tatălui său, teafără şi nevătămată, fără să i se fi prejudiciat în vreun fel
virginitatea298.
Împreună cu Ahmed Aga, Gazi Kara Yanço din Oradea, face parte din galeria
personajelor principale ale povestirilor consemnate de Elhadj Ibrahim Naimeddin.
Potrivit tradiţiei, acest gaziu era atât de temut în ţinuturile de hotar, încât părinţii
creştini obişnuiau să-şi sperie copiii plângăreţi şi neascultători prin simpla invocare
292 Ibidem, fila 215 b.
293 Ibidem, fila 218 a.
294 Ibidem, fila 216 a.
295 Ibidem, fila 217 b.
296 Ibidem.
297 Ibidem: „să vă pregătiţi acum cu trei pungi de bani (üç kise akçe ile), trei captivi musulmani
şi să-i trimiteţi drept la Buda, vizirului şi să ştiţi că fata vă va veni teafără şi nevătămată”.
298 Ibidem, p. 218 a; M. Köhbach, op. cit., p. 177.