Istoria Banatului Otoman

276 / 350

275
În ceea ce-l priveşte însă pe Elhadj Ibrahim Naimeddin, acesta a păstrat întru
amintire atât povestea despre miracolul kephalophoriei cât şi unele povestiri şi
anecdote despre faptele eroice ale luptătorilor otomani de la hotare intrate în
tradiţia epică a vilayetului Timişoara. Până în prezent, Elhadj Ibrahim Naimeddin
rămâne singurul autor cunoscut din această unitate administrativ-militară otomană,
care a inclus în cronica sa povestea fantastică despre Gazi Divane Hüseyin, eroul
kephalophor din Suhi (Szécsény). Acest călăreţ a murit eroic în lupta cu un soldat
creştin încăpăţânat (bir kâfir anud) din Csákány (Csokákö), devenind astfel martir
(şehid) musulman. În condiţiile în care războinicii au fost oştenii lui Allah, moartea
lor în războiul sfânt (djihad) sau în expediţia pentru Islam (gaza ) a devenit martiriu
(şahada), fiind cinstită prin pelerinaj, întocmai ca cea a sfinţilor. După decapitare,
Gazi Divane Hüseyin şi-a ridicat trupul în grabă de la pământ, şi-a luat capul în
mână, fiind urmărit îndeaproape de ucigaşul său. În cele din urmă însă, trupul s-a
prăbuşit la pământ, unde capul său a mai vorbit vreme îndelungată267. După
moartea sa, ucigaşul s-a străduit zadarnic să-i ia capul ca trofeu de luptă pentru a-l
trimite, după cum era obiceiul, autorităţilor imperiale268. De altminteri salvarea
capului de musulman de la transformarea sa în trofeu de luptă reprezintă datoria
credincioşilor lui Allah, pomenită şi în cronicile otomane269 . Mai mult, nici
tovarăşii de arme nu i-au putut mişca trupul lui Gazi Divane Hüseyin pentru a-l
înmormânta potrivit datinii alături de ceilalţi gazii morţi în încleştarea cu
garnizoana imperială din Csákány. Pentru oştenii martiri căzuţi pe câmpul de luptă
se săpa un mormânt, peste care se zidea o nişă de rugăciune (mihrab) îndreptată
spre răsărit, către Mekka, întocmai ca la Movila Râbiei, numită şi Colina Sultanului
Süleyman (Sultan Süleyman Tepesi)270. În cazul lui Gazi Divane Hüseyin, capul şi
trupul său, care nu au putut fi mutate, au fost îngropate în cele din urmă în locul
unde îşi pierduse viaţa271, tovarăşii lui de arme îngrijindu-se de pregătirea
dulciurilor cuvenite odihnei sufletului celui răposat272.
Din punct de vedere tematic, povestea eroului kephalophor Gazi Divane Hüseyin
se înrudeşte şi cu epopeea atribuită kadiului din Görösgál. Cele 93 distihuiri ale
epopeii numite în mod convenţional Görösgál kadιsι destanι, dedicate sultanului
Süleyman Kanunι şi transcrisă de Ibrahim Peçevi în cronica sa273, prezintă faptele
de arme ale oştenilor otomani din timpul asediului cetăţii Görösgál, situată în
apropierea cetăţii Szigetvár. Rapsozii au trecut însă, cu vederea numele kadiului,
cel care relatează asediul şi care, la 25 octombrie 1555, în ajunul zilei numite
267 Österreichische National biliothek Wien (ÖNB Wien), Codex Hist. Osm.93, fila 30 a.
268 De pildă trupele austriece i-au trimis arhiducelui Ernest, guvernatorului Vienei, capetele
turcilor ucişi, vezi P.H. Stahl, op. cit., p. 32.
269 Vezi cazul beglerbegului de Buda, Karakaş paşa, ucis în 1621, în bătălia de la Cameniţa.
Însoţitorii săi au reuşit cu greu să-i ducă capul în afara câmpului de luptă, vezi Kâtip Celebi, Fezleke-i
tarih (Istoria sinoptică) ed. M. Guboglu, Cronici turceşti. Secolul XVII – începutul sec. XVIII, vol. II,
Bucureşti, 1974, p. 83.
270 Evliya Celebi, Seyahatname, vol. V, p. 334; M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, M. Mehmet,
Călători străini, vol. VI, p. 459.
271 ÖNB Wien, Codex Hist. Osm . 93, fila 30 a.
272 Ibidem, fila 30 b.
273 M. Köhbach, op. cit., p. 173.