278 / 350
277
„Să spun eu acum mai departe
Viteazului tânăr toate ce-i s-au fost întâmplate.
Trupul şi capul său i-au fost aflate.
Luat-a fost de al său smoc
Dusu-l-am la groapă în acel loc,
De-ngropăciune făcut-am rugi cu foc”
279
.
Totodată kadiul-povestitor a stăruit asupra faptului că mormântul eroului
kephalophor a devenit locul unor apariţii misterioase, însoţite de fenomene lumi-
noase de mare intensitate:
„Văzut-am la mormânt un băiat,
Frumos ca huriile
280
ce-l desfată pe răposat.
Privit-a robul tău cu slavă cum l-a cântat.
Pe loc mormântul i s-a luminat.
Era izvorul luminii lumii”
281
.
De abia desluşirile primite din partea lui Deli Hosrev, tovarăşul de arme al
eroului kephalophor, au fost în măsură să risipească nedumerirea kadiului stârnită
de această vedenie de la mormântul lui Deli Mehmed. Apariţia misterioasă constituia o
recunoaştere a martiriului suferit de oşteanul curajos, în timp ce perceperea fenome-
nelor luminoase era un dar divin pe care nu-l dobândea orice credincios musulman:
„Al vieţii izvor nu oricine-l priveşte
La ceas bun ce s-a ivit tot privit este
Despre martiriu ne dă de veste”
282
.
În credinţa musulmanilor din acea vreme, apariţiile misterioase şi fenomenele
de mare intensitate luminoasă adevereau primirea eroilor martiri în Paradis. Tocmai
aceste fenomene luminoase constituie elementul caracteristic pentru o altă poveste
fantastică amintită de Elhadj Ibrahim Naimeddin în cronica sa. Este vorba de o
întâmplare petrecută în vremea în care vizirul Kara Üveys Paşa a deţinut funcţia de
beglerbeg de Buda (1578–1580), când s-au făcut lucrări de refacere şi de consoli-
dare a cetăţii Pesta. După dărâmarea tuturor caselor lipite de zidurile fortificaţiilor
283
,
cu acest prilej s-au găsit îngropate sub pământ trei morminte ale unor oşteni martiri.
Însăşi descoperirea mormintelor s-a dovedit a fi în credinţa populaţiei musulmane
semnul îndurării divine, după cum trupurile decapitate aflate în perfectă stare de
conservare şi din care mai curgea sânge proaspăt, adevereau martiriul şi sfinţenia
oştenilor al căror suflet se afla în Rai
284
. Deşi oştenii muriseră cu aproape cincizeci
de ani în urmă, în 1542, în timpul asedierii cetăţii Pesta de armata principelui
elector Ioachim de Brandenburg, numit Kara Hersek de otomani, trupurile descoperite
erau totuşi, după toate aparenţele, întocmai ca cele ale tinerilor cufundaţi într-un
somn fermecat.
279
J. von Hammer-Purgstall,
Geschichte der osmanischen Dichtunst
, p. 481.
280
În credinţa islamică, huriile sunt fecioare de o frumuseţe rară, care locuiesc în Paradis.
281
J. von Hammer-Purgstall,
op. cit.
, p. 482.
282
Ibidem
, p. 483.
283
ÖNB Wien,
Codex Hist. Osm. 93
, fila 30 b.
284
Ibidem
, fila 31 a.