24 / 350
23
Becicherec şi Bečej, precum şi din alţi 1600 de soldaţi
15
. În acelaşi timp cu întărirea
şi înzestrarea cu trupe a cetăţii Timişoara s-au desfăşurat, sub supravegherea
fostului
sandjakbeg
de Bečej şi Becicherec, Kasım paşa, lucrările de reconstruire a
zidurilor cetăţii Lipova, distruse în parte la retragerea lui Bernardo de Aldana, care
abandonase acolo în număr mare armament diferit şi tunuri. Mai târziu, la 9 august
1552, în scrisoarea trimisă domnului Ţării Româneşti, Mircea Ciobanul, sultanul
Süleyman Kanuni a explicat fortificarea cetăţii Lipova, împreună cu alte două
cetăţi aflate pe valea Mureşului, prin însemnătatea lor strategică pentru Imperiul
Otoman: „Deoarece trei dintre ele sunt folositoare pentru păstrarea ţării, au fost
luate în stăpânire şi puse sub pază”
16
. Refacerea şi transformarea cetăţii Lipova în
cheia otomană a văii Mureşului a atras, în mod firesc şi necesar, instalarea unei
garnizoane alcătuite din 101 călăreţi, 91
azapi
şi 99
martolos
, care au fost
transferaţi cu toţii de la Becicherec
17
. Cei 291 apărători ai cetăţii Lipova au fost
oşteni cu soldă, fapt care nu exclude însă suplimentarea garnizoanei cu alţi soldaţi,
dar nu este menţionat până acum de nici un alt izvor
18
. În 1552, garnizoana Lipovei
a fost mai numeroasă decât după această dată, în condiţiile în care o raportăm la
datele cuprinse în registrul de
timare
(
timar-i defter
) întocmit în anul 1554. În anul
amintit, în acest registru au figurat 163 de apărători ai cetăţii în calitatea lor de
timarioţi cu soldă
19
.
Cronicile şi documentele otomane cuprind date contradictorii despre numărul
real al cetăţilor şi fortificaţiilor cucerite şi refăcute apoi de autorităţile otomane
pentru a fi înglobate în sistemul de apărare a Banatului. După cucerirea cetăţii
Lipova, au mai fost ocupate 11 cetăţi şi fortificaţii: Târnava de lângă Deva,
Chelmac (Eperjes), Şoimuş, Ilia, Pâncota, Mănăştur, Margina, Făget, Bejanii Mari
şi Bejanii Mici de lângă Târnava, împreună cu alte 10 cetăţi cu statut de cetăţi
regale, „precum şi alte castele numeroase”
20
, aşa cum rezultă atât din porunca
trimisă la 18 septembrie 1552 domnului Mircea Ciobanul cât şi din afirmaţiile
cronicilor otomane.
În regiunile aflate la sud de Timişoara, cetele otomane au supus localităţile
Ciacova, Vârşeţ, Haram (Palanka), Pančevo şi Mehadia
21
. Din confruntarea acestor
informaţii cu cele furnizate de registrele de
timare
întocmite în cursul
recensământului fiscal (
tahrir-i vilayet
) din anii 1553–1554, databile însă în anul
1554, rezultă că doar 11 cetăţi ale
vilayetului
Timişoara au avut garnizoane
alcătuite şi din timarioţi cu soldă. Cu toate acestea, registrele fragmentare şi
15
Ordinul dat la 6 august 1552 lui Ahmed paşa în manuscrisul
Koğuşlar 888
(citat în
continuare
K.888
), filele 347 a-b de la
Topkapı Sarayı Müzesi Kütüphanesi
din Istanbul în microfilm
la Arhivele Naţionale Istorice Centrale Bucureşti,
Colecţia Microfilme Turcia
, rola 48, cadrul 348:
„Pentru paza cetăţii Timişoara, care a fost cucerită, a trebuit ca, după transferarea a 750 de oşteni de la
cetăţile Bečej şi Bečkerek să fie recrutaţi alţi 1600 de luptători” vezi şi G. Dávid, P. Fodor,
op.cit
.,
doc. nr. 292, p. 554–556.
16
K. 888
, fila 446 b.
17
Kl. Hegyi,
op. cit
., p. 1447.
18
Ibidem
.
19
Ibidem
, p. 1447–1448.
20
K. 888
, fila 445b,
microfilm cit
., cadrul 446; M. Djelalzade,
op. cit., trad. cit
., p. 287.
21
Ibidem
.