Istoria Banatului Otoman

274 / 350

273
de Ali, nici împuşcăturile nu l-au oprit pe un lup să sară împreună cu copilul
înşfăcat peste un şanţ lat de 12 metri251, după cum nici slujnica familiei sale nu a
putut fi slavată în acelaşi fel de lupul care a muşcat-o de ceafă atunci când s-a aflat
în viile din faţa palisadei252. Mai mult noroc a avut însă fiica unui creştin înşfăcată
de un lup în faţa fortăreţei, lup care ar fi aruncat-o pe spinarea sa. Hadji Ali Aga,
căpetenia oştenilor de pază, care era la poarta podului basculant, a tras în lup,
nimerindu-l drept în falcă, iar pe copilă în spate. Aceasta nu este însă singura
povestire consemnată de Ali având un final fericit: salvarea copilei de la moarte
sigură şi vindecarea ei253. Cronicarul a mai scris şi despre păţaniile unui călăreţ de
obârşie din Eger, atacat de un lup în faţa palisadei de lângă pulberăria Timişoarei.
Noaptea, pe când îşi păzea fructele din grădină, el nu a mai putut folosi o puşcă
blocată împotriva lupului, care l-a muşcat de braţ. Povestirea cuprinde şi amănunte
care trec de limita dintre real şi imaginar: lupta de două ore a călăreţului cu un braţ
imobilizat cu lupul apucat de o ureche, prăbuşirea sub pântecul animalului pe care-l
străpunge într-un târziu cu un cuţit pentru a-şi slobozi braţul drept254.
Despre lupi s-au spus şi anecdote, adevărate povestiri vânătoreşti, ca de pildă
cea atribuită de Ali unui mare mincinos, un adevărat baron Münchausen turc.
Cronicarul nu şi-a putut ascunde însă ironia stârnită de un personaj care, la
întoarcerea sa din pădure, le-a povestit tovarăşilor săi întâlnirea cu 300 de lupi.
Odată cu contestarea succesivă din partea auditoriului său, palavragiul a tot redus
numărul lupilor din poveste până la un singur animal sălbatic, pe care nu l-a văzut
însă, ci a auzit doar un urlet, scos probabil de un lup255.
Ali nu a pregetat să le atribuie fenomenelor ieşite din comun semnificaţii
diferenţiate în funcţie de deznodământul unor evenimente istorice. Apariţia unei
mulţimi de peşti în apele râului Bega a fost privită ca un semn miraculos, salvator
într-o împrejurare anumită, iar într-o altă întâmplare ca pe o prevestire de nenoro-
ciri aducătoare de moarte. Prin urmare, mulţimea de peşti din râul Bega i-a salvat
în timpul foametei din anii 1688–1689 pe locuitorii Timişoarei, care au prins-o
timp de trei zile şi trei nopţi, făcându-şi astfel provizii îmbelşugate256. În schimb, în
1694, înainte de asedierea Timişoarei de către imperiali, râul Bega a adus din nou
mulţi peşti, deosebit de agitaţi, care i-au îmbolnăvit pe toţi cei care i-au mâncat257.
Povestea auzită de Ali de la tovarăşii săi a fost interpretată ca o pildă de învăţătură
dată de Allah credincioşilor săi258.
Ali a crezut că izbânda dobândită de soldaţii otomani în timpul incursiunilor
de pradă s-a datorat nu numai intervenţiei divine, ci şi mijloacelor de intimidare
eficientă şi de alungare a duşmanilor: mânuirea iscusită a sabiei şi decapitarea
adversarului pe câmpul de luptă. Cazul căpitanului din Nitra reprezintă un exemplu
251 Ibidem, p. 26.
252 Ibidem, p. 27.
253 Ibidem, p. 28.
254 Ibidem, p. 27.
255 Ibidem, p. 26.
256 Ibidem, p. 52.
257 Ibidem, p. 53.
258 Ibidem.