Istoria Banatului Otoman

271 / 350

270
Dimpotrivă, prezentarea vieţii intelectuale şi spirituale îndrumată de unii
şeyhi vestiţi, conducătorii ordinului khalvetiyye, ca de pildă şeyhul Selim Dede,
cuprinde menţionarea unor fapte şi evenimente remarcabile. Printre acestea se
numără nu numai elementele reprezentative pentru genul menakibname (literatură
hagiografică ce cuprinde anecdote despre sfinţi şi oameni pioşi)236 ci şi un eveni-
ment ieşit din comun: vizita sultanului Mustafa al II-lea, singura vizită cunoscută
până acum, făcută de un sultan la Timişoara.
În cursul expunerii despre calităţile, puterile şi faptele ieşite din comun ale
şeyhului Selim Dede, Ibrahim Hamdi a insistat asupra capacităţii sale de a influenţa
adoptarea deciziilor politice şi militare ale comandanţilor otomani. Înaintea bătăliei
de la Zenta, Selim Dede, fiu de spahiu, bun cunoscător al locurilor străbătute de
armata otomană, l-a sfătuit în scris pe sultanul Mustafa al II-lea să nu se îndrepte
spre acea localitate. Sfatul său nu numai că nu a fost luat în seamă, ci dervişul (ışık)
care a adus scrisoarea lui Selim Dede a suferit un oprobriu nemeritat237 . Nu este
cazul să mai zăbovim asupra pasajului despre faptele deosebite şi anecdotele
relatate de Ibrahim Hamdi în legătură cu previziunile şi clarviziunile şeyhului
Selim Dede. Împreună cu toate celelalte informaţii transmise de Ibrahim Hamdi,
elementele amintite certifică autenticitatea şi valoarea indiscutabilă a fragmentului
din Atlas dedicat oraşului Timişoara şi împrejurimilor sale. Această constatare
verifică şi confirmă întru totul concluziile generale ale lui C. Orhonlu238 şi ale lui
M. Ak239 despre contribuţia reală a lui Ibrahim Hamdi la dezvoltarea geografiei
istorice şi despre partea cu adevărat originală din Atlasul său.
Este mai presus de orice îndoială faptul, că fragmentul consacrat vilayetului
şi oraşului Timişoara constituie un exemplu caracteristic pentru modul de
prezentare a oraşelor şi ţinuturilor în care a locuit sau a trecut autorul Atlasului.
Împreună cu acest fragment, pasajele despre unele oraşe şi ţări din Europa
răsăriteană şi de sud-est (Hotin, Oceakov ( Özü), Crimeea, Moldova, Ţara
Românească şi Bulgaria) alcătuiesc partea originală şi însemnată a lucrării lui
Ibrahim Hamdi. Prin folosirea unui număr mare de izvoare otomane şi europene,
pasajele amintite, sporesc valoarea Atlasului lui Ibrahim Hamdi, îndreptăţind
clasificarea acestuia ca o lucrare de geografie istorică deschizătoare de drum nou în
dezvoltarea şcolii otomane de geografie240.
Deşi autorul Atlasului a preţuit ştiinţa geografiei europene, el nu a fost totuşi
la curent cu completările şi desluşirile proprii acesteia în secolul al XVIII-lea, cu
cele care au pus bazele geografiei fizice. Amintim cercetările făcute pe mare şi pe
uscat, precum şi o mai bună cunoaştere a locurilor puţin ştiute, dezvoltarea
înregistrată de ştiinţa cartografiei, completările însemnate în privinţa măsurării
globului pământesc, ca şi ideile vremii despre meteorologie şi geologie241.
236 Ibidem, fila 252b – 254b.
237 Ibidem, fila 254a.
238 C. Orhonlu, Geographical Knowledge..., p. 284, 287.
239 M. Ak, Bartınlı Ibrahim Hamdi ve Atlası (Bartınlı Ibrahim Hamdi şi Atlasul său), în „Belleten”,
vol. XLIV, nr. 239, 2000, p. 83–84.
240 C. Orhonlu, XVIII. Yüzyıldan.., p. 131; idem, Geographical Knowledge..., p. 284.
241 A. Wolf, A History of Science, Technology and Philosophy in the eighteenth Century,
Londra, 1951, p. 410–425.