266 / 350
265
a înlătura orice îndoială în legătură cu o altă lectură posibilă, autorul a enumerat
într-o notă marginală literele alfabetului arab cu care a fost scris toponimul Beghei:
„
bi
(b) litera care are un singur punct şi
kief
(k) şi yay (yi) cu semnul pus”
206
. Se
ştie că, şi în zilele noastre, românii bănăţeni, la fel ca şi sârbii, numesc râul
Beghei /
Begei
, hidronim care l-a înlocuit pe cel vechi, Timişul Mic, aflat în circulaţie până
la mijlocul secolului al XVII-lea
207
. Desluşirile autorului privesc apoi sensul
toponimului Tımışvar în forma sa osmană preluată din limba maghiară: Temesvár.
Faptul că Ibrahim Hamdi a simţit nevoia să stabilească echivalenţe de termeni între
cuvântul maghiar
vár
şi corespondentul său osman
kale
, ambele având înţelesul de
cetate, implică, în mod tacit, derivarea toponimului de la numele râului Timiş:
„sensul este să se numească cetatea apei”
208
.
Informaţiile cu caracter orografic existente în
Atlasul
lui Bartınlı Ibrahim Hamdi
privesc două râuri însemnate ale Banatului: Timişul şi Bega sau Beghei. Aceste
informaţii se referă, în mod eronat, numai la râul Timiş, de parcă râul Bega nici nu ar
fi existat. Faptul pare, la o primă vedere, surprinzător, iar aceasta, cu atât mai mult cu
cât autorul, care a folosit tradiţia locală, desemnează ţinutul din jurul Timişoarei prin
toponimul românesc Beghei. Înglobarea tacită a râului Bega în Timiş, s-ar datora,
după toate probabilităţile, întrepătrunderii braţelor şi meandrelor celor două râuri
cu mlaştinile care porneau din împrejurimile Timişoarei, ajungând de-a lungul
Begăi până la Pančevo. Concluzia s-ar mai putea explica şi printr-un eventual
lapsus
memoriae
al unui autor care şi-a întocmit
Atlasul
la cel puţin două decenii după ce
părăsise Timişoara. Partea cea mai mare a datelor referitoare la râul Timiş sunt
corecte, corespunzând realităţii geografice. Pentru Bartınlı Ibrahim Hamdi, Timişul
era un „râu mare”, curgând dinspre regiunile de răsărit şi de miază-noapte, „lângă
cetatea Timişoara, râu care s-a vărsat în Dunăre. Pe malurile sale au crescut în voie
mulţi stânjenei şi tot atât de mult păpuriş”. Dar informaţia cea mai de preţ inclusă
de autor în
Atlasul
său priveşte amenajările hidrotehnice făcute de administraţia
imperială în Banat, datorită cărora s-a asigurat o legătură fluvială directă de la
Timişoara până la Dunăre: „acum se aduc din Dunăre la Timişoara mărfuri cu bărci
mici”
209
. Bartınlı Ibrahim Hamdi a menţionat construcţia canalului care a legat
Timişoara cu râul Tisa, fără a preciza însă, din prudenţă sau din simplă omisiune,
numele râului al cărui curs a fost regularizat: „Mai-nainte nu se trecea cu caiacele
în Dunăre. Ghiaurii austrieci au legat «Bega»
210
printr-un canal cu râul Tisa”
211
.
Din textul lui Bartınlı Ibrahim Hamdi, care priveşte râul Timiş, s-ar deduce că
este vorba de acest râu, când de fapt cursul râului Bega a fost regularizat şi modificat.
Concluzia se explică pe deplin, dacă avem în vedere faptul că, în 1722, anul în care
au început amenajările hidrotehnice, autorul era funcţionar la Hotin, de unde a plecat
în Anatolia pentru a-şi vizita locurile natale. El a înregistrat astfel o acţiune aflată din
auzite, socotind însă că trebuia adusă la cunoştinţa cititorului otoman.
206
Ibidem
: „bi muvehhada ve kief ve yay sükün ile”.
207
Ş. Mureşan,
op. cit.
, p. 31.
208
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
, fila 251b.
209
Ibidem
, fila 252a.
210
Este precizarea şi completarea noastră.
211
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
, fila 252a.