Istoria Banatului Otoman

263 / 350

262
datele geografice, evenimente istorice, fapte şi întâmplări remarcabile ale unor
persoane deosebite din Imperiul Otoman. Iniţial, ea nu a avut nici un titlu. De abia
Bursalı Tahir189 a intitulat, în mod convenţional, manuscrisul lui Ibrahim Hamdi
Atlas, având în vedere echivalenţa tradiţională stabilită de Kâtib Celebi între
termenii atlas şi geografie. Singura versiune cunoscută până în prezent a Atlasului
întocmit de Ibrahim Hamdi este cel de al doilea volum al său, păstrat în fondul
Es’ad Efendi al bilbiotecii Süleymaniye din Istanbul sub cota 2044.
Din cercetările lui C. Orhonlu rezultă că această scriere geografică s-a înteme-
iat pe o documentaţie aproape completă pentru epoca în care a fost redactată.
Autorul a dat dovadă de o mare onestitate şi scrupulozitate prin modul în care şi-a
citat izvoarele ori de câte ori a consemnat evenimente istorice sau observaţii
geografice, care nu au fost rodul propriei experienţe190. La redactarea celui de al
doilea volum al Atlasului său, o adevărată geografie istorică a Peninsulei Balcanice
(Rumili), Ibrahim Hamdi a folosit, pe lângă operele geografice otomane fundamentale
din secolele XVI–XVII191, un număr impresionant de autori antici, greci şi latini,
ale căror lucrări le-a cunoscut prin intermediul geografilor arabi.
În privinţa nivelului cunoştinţelor geografice ale lui Ibrahim Hamdi, acesta
s-a mărginit la informaţii despre lucruri ştiute şi descoperite în Europa în secolul
al XVII-lea. Deşi a preţuit ştiinţa geografiei europene, el nu a fost totuşi la curent cu
completările şi desluşirile acesteia din secolul al XVIII-lea, cele care au pus bazele
geografiei fizice192. Informaţia folosită de Ibrahim Hamdi, necunoscător al limbilor
latină şi italiană, a avut un caracter tradiţional şi limitat, dat fiind că a dispus doar
de traduceri în limba osmană a lucrărilor întocmite în veacul al XVII-lea, intitulate
Atlas-i Djedid-i Felemenk (Noul atlas olandez) şi Djoğrafiya-i Djedid (Geografia cea
nouă). Prima lucrare este tălmăcirea operei lui Andreas Cellarius, Atlas Coelestis193,
în timp ce identificarea celei de a doua este incertă. Astfel Djoğrafiya-i Djedid poate
fi traducerea în limba osmană a lucrării lui Jacques Robbs, La méthode pour
apprendre facilement la géographie, sub titlul Djemnuma fi fenn-i djoğrafiya, sau
lucrarea de geografie generală, Djoğrafiya-yi djedid , întocmită de Ahmed Resmi cu
materialul adunat în Prusia, unde a funcţionat ca ambasador otoman194.
Atlasul lui Ibrahim Hamdi vădeşte un decalaj de informare şi receptare a
descoperirilor geografice din prima jumătate a veacului al XVIII-lea, care coincide
cu perioada scursă între apariţia lucrărilor de geografie în Europa şi traducerea lor
în mediul cultural otoman.
189 Bursalı Tahir, Osmanlı Müellifleri (Autorii otomani), vol. III, Istanbul, 1924–1925 (1343 H.),
p. 317; M. Macuc, Unele date despre Ţările Române şi Peninsula Balcanică într-un manuscris al lui
Ibrahim Hamdi, în „Revista Arhivelor”, LIX, 1, 1997, p. 86 contestă caracterul geografic propriu-zis,
apreciind lucrarea ca pe un mixtum-compositum, structură caracteristică prin excelenţă cosmografiilor.
190 C. Orhonlu, Geographical Knowledge..., p. 279.
191 Este vorba în primul rând de cosmografia lui Kâtib Celebi, Djihannuma şi Cartea Marinei
(Kitab-i Bahriye) a lui Piri Re’is, dar şi de lucrările lui Ebu’l Feredj, Muhtasrü’d-düveli (Compendiul
statelor), de cea a lui Ibn Şihna, Ravzatü-l Menazırın (Paradisul priveliştilor), cărora li se adaugă o
listă întreagă a cronicarilor pomeniţi în Atlas, începând cu Mustafa Djenabi şi Mustafa Ali.
192 Ibrahim Hamdi nu a cunoscut cercetările făcute pe mare şi pe uscat, dezvoltarea cartografiei,
sistemul de măsurare a globului pământesc, concepţiile epocii referitoare la meteorologie şi geografie.
193 C. Orhonlu, XVIII. Yüzyıldan , p. 129.
194 C. Orhonlu, Geographical Knowledge, p. 278, 279.