Istoria Banatului Otoman

262 / 350

261
vremea copilăriei şi tinereţii sale. Este vorba de o parte însemnată a vieţii sale care
i-a marcat profund personalitatea datorită învăţăturii dobândite de la cărturarii
timişoreni. Bartınlı Ibrahim Hamdi nu a amintit nici anul naşterii sale, şi nici data
stabilirii, mai întâi la Ineu şi mai apoi la Timişoara, unde a trăit peste două decenii,
până la cucerirea cetăţii de către Eugeniu de Savoia (16 octombrie 1716). Singura
informaţie inclusă de autor în Atlasul său despre naşterea sa priveşte locul acesteia,
satul Enduz de lângă localitatea Bartın din regiunea (sandjak) Bolu a Anatoliei. În
vilayetul Timişoara familia sa s-a stabilit mai întâi la Ineu şi apoi la Timişoara,
odată cu participarea tatălui său Bayram, la campaniile sultanului Mustafa al II-lea
(1695–1703) împotriva „Sfântului Imperiu Romano-German”. Din însemnările lui
Ibrahim Hamdi se deduce că el s-ar fi mutat între 1695–1696 la Timişoara, într-un
oraş în care şi-a făcut studiile şi a fost iniţiat în tainele ordinului (tarikat ) halvetiyye
de către conducătorul acestuia, şeyhul Selim Dede. Astfel, renumele şi stima
deosebită de care s-a bucurat şeyhul amintit din partea sultanilor Mustafa al II-lea
şi Ahmed al III-lea183 îndreptăţesc admiraţia deplină consemnată de discipolul său,
Ibrahim Hamdi.
Călătoriile sale din tinereţe în Transilvania şi în regiunile învecinate vilayetului
Timişoara i-au sporit dorinţa de a cunoaşte ţinuturi noi şi de a le descrie mai târziu
în paginile Atlasului său. Interesante sunt, aşadar, însemnările despre călătoria la
Alba Iulia (Erdel-i Belgrad), pe care a făcut-o ca însoţitor al zaimului Ibrahim din
Niş (Nişovalı), însărcinat cu cumpărarea, apoi transportul la Timişoara şi de acolo
la Istanbul a minereului de mercur184.
Întocmai ca tatăl său Bayram, Ibrahim Hamdi a fost oştean încadrat în 1697,
în ajunul bătăliei de la Zenta, în corpul armurierilor (djebedji)185. Nu se cunosc însă
funcţiile deţinute până în 1716, când a luptat alături de cei 5.000 de oşteni asediaţi
în cetatea Timişoara de armata imperială condusă de Eugeniu de Savoia. După
ocuparea acestei cetăţi, Ibrahim Hamdi a fost transferat la cetatea Târnovo din
Bulgaria şi de acolo, în 1720, la Hotin, unde a îndeplinit pe rând funcţia de secretar
al arsenalului (djebehane) şi pe cea de secretar al defterdarului de Hotin186. Această
perioadă petrecută la Hotin reprezintă partea cea mai cunoscută a biografiei sale,
urmată de episoade lacunare din anii 1727–1729, 1735–1736, 1738–1748187. Există
posibilitatea ca, după 1737, Ibrahim Hamdi să fi deţinut funcţii în localităţile de
graniţă ale Imperiului Otoman până în 1749, anul încheierii lucrării sale de
geografie.
După părerea lui C. Orhonlu, în această perioadă Ibrahim Hamdi a strâns
datele necesare întocmirii Atlasului său, pe care l-a întregit în repetate rânduri şi
după încheierea manuscrisului, la 26 octombrie 1750 (25 zil – ka’de 1163 H)188.
Întocmai ca şi alte opere geografice ale predecesorilor săi, lucrarea lui
Bartınlı Ibrahim Hamdi este, de fapt, o cosmografie, deoarece cuprinde, pe lângă
183 Bartınlı Ibrahim Hamdi Atlası, ms. cit., filele 253b – 254a.
184 Ibidem, fila 262b, apud C. Orhonlu, op. cit., p. 120, nota 19.
185 Bartınlı Ibrahim Hamdi, ms. cit., fila 254a.
186 Ibidem, fila 275a, apud C. Orhonlu, op. cit., p. 121.
187 Ibidem, p.122, 123: idem, Geographical Knowledge, p. 279.
188 C. Orhonlu, XVIII. Yüzyıda..., p. 126.