265 / 350
264
ca bază de calcul al longitudinii. În zilele noastre însă, calculul amintit are în mod
exclusiv ca punct de plecare localitatea Greenwich, situată în apropiere de Londra,
pe malul sudic al Tamisei, la 9,6 km depărtare de podul Londrei.
În descrierea geografică a
vilayetului
şi cetăţii Timişoara, autorul a îmbinat în
chip armonios date necunoscute până acum de geografie fizică, orografie, geografie
economică dar şi de biogeografie. De altminteri precizările cu privire la situaţia
geografică a Timişoarei şi a
vilayetului
care-i poartă numele completează, în mod
firesc, prezentarea coordonatelor enumerate mai sus. Cititorul
Atlasului
află că
forma principală de relief, caracteristică ţinutului Belgrad şi Timişoara, a fost
„o câmpie largă, cu margini întinse”
199
. În realitate, este vorba numai de o parte a
vilayetului
aşezat la nord de Dunăre, „faţă în faţă cu Smederevo şi Belgrad”, dar şi
la hotarul Transilvaniei. Bartınlı Ibrahim Hamdi s-a folosit de această ocazie pentru
a descrie structura administrativ-militară a
vilayetului
alcătuit din 6
sandjakuri
,
având ca centru administrativ „o cetate vestită, puternică şi de necuprins”. În concepţia
lui Ibrahim Hamdi, caracterul inexpugnabil al cetăţii Timişoara s-a datorat, în
primul rând, situării sale geografice „pe o insulă, în mijlocul unui râu adânc”
200
, dar
şi densităţii şi întinderii mari a păpurişului din preajma sa. Totodată, observaţiile
pertinente ale autorului confirmă şi completează tradiţia otomană despre marile
greutăţi pe care armata otomană le întâmpinase în 1552, în timpul cuceririi cetăţii
Timişoara: „Şi, se spune că s-a întâmplat să fie cucerită foarte greu, fiind inacce-
sibilă din pricina mocirlei şi a stânjeneilor, dar şi din cauza mulţimii păpurişului
201
.
Nu trebuie omis faptul că, de la sfârşitul veacului al XVI-lea, această situare
geografică a cetăţii Timişoara i-a ajutat mult pe otomani să zădărnicească încercă-
rile Habsburgilor ori ale principilor Transilvaniei de a o cuceri. Până la amenajările
hidrotehnice ale râului Bega, preconizate şi realizate de comandantul imperial al
Banatului, generalul de cavalerie conte Claudius Florimund Mercy
202
, braţele şi
meandrele râurilor Timiş şi Bega, împreună cu mlaştinile întinse din jurul oraşului,
au alcătuit un scut eficient de apărare a cetăţii înconjurate de trei rânduri de şanţuri.
În acelaşi timp exista şi un drum de caiace (
kaykları gyuzer
)
203
în împrejurimile
cetăţii înconjurate de un şanţ umplut cu apă. Potrivit însemnărilor lui Bartınlı
Ibrahim Hamdi, în spatele cetăţii Timişoara se afla un lac, care s-ar fi întins până în
regiunea Pančevo. Acesta pare să fie mai curând ţinutul mlăştinos reprezentat în
hărţile imperiale ale Banatului din vremea împăratului Carol al VI-lea
204
.
Trebuie amintite şi desluşirile date de Ibrahim Hamdi unor toponime aflate de la
oamenii locului, denumiri pe care le-a consemnat pe marginea filei 251 b. Este vorba în
primul rând de toponimul Beghei, folosit de populaţia românească a
vilayetului
pentru
a desemna regiunea din jurul Timişoarei: „acelui ţinut i se spune Beghei”
205
. Şi pentru
199
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
loc. cit
.
200
Ibidem.
201
Ibidem.
202
J. Kallbrunner,
Das kaiserliche Banat
, vol. I, München, 1958, p. 43.
203
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
, fila 251b.
204
Vezi harta nr. 3 din lucrarea lui J. Kallbrunner, concepută de H. Schwalm şi care a fost
reprodusă după
Handwörterbuch des Grenz-und Auslanddeutschtums.
205
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
loc. cit.