Istoria Banatului Otoman

264 / 350

263
Întocmai ca predecesorii săi, Kâtib Celebi şi Ibrahim Müteferrika şi în pofida
caracterului tradiţional şi limitat la nivelul secolului al XVII-lea al informaţiei
folosite, Ibrahim Hamdi a asigurat, prin intermediul Atlasului său, pătrunderea
cunoştinţelor europene noi în domeniul geografiei fizice şi istorice otomane.
ORAŞUL ŞI VILAYETUL TIMIŞOARA
ÎN ATLASUL LUI IBRAHIM HAMDI
Din Atlasul lui Ibrahim Hamdi s-a păstrat numai cel de al doilea volum, în care
geografia istorică a Rumeliei ocupă un loc însemnat (filele 120a – 282a). Capitolul
intitulat Fi beyn-i iklim-i Rumeli (Despre desluşirea klimatului Rumeliei)195 cuprinde
prezentarea geografiei fizice şi umane a ţărilor din sud-estul Europei. Acesta este
cadrul care oferă informaţii unice despre diferite aspecte ale geografiei fizice, economice,
despre biogeografia şi istoria oraşului Timişoara, despre viaţa mistică şi culturală
desfăşurată acolo la sfârşitul veacului al XVII-lea şi la începutul secolului următor.
Descrierea geografică a vilayetului şi oraşului Timişoara începe cu stabilirea
coordonatelor sale geografice. Este vorba de un sistem dublu de coordonate geo-
grafice, alcătuit prin juxtapunerea coordonatelor geografice tradiţionale otomane şi
a coordonatelor proprii geografiei europene. Adresându-se unui mediu cultural
islamic tradiţional, Bartınlı Ibrahim Hamdi a precizat, mai întâi, situarea geografică
a Timişoarei în conformitate cu sistemul lui Ptolemeu de împărţire a scoarţei
terestre în „climate” (klimata), adică în iklim. El s-a folosit de sistemul de silabisire,
mai exact de menţionare a fiecărei litere din alfabetul arab, care alcătuieşte partea a
doua a toponimului Tımışvar (Timişoara), adică forma şvar: „că ţinutul Timişoara a
fost ocupat prin supunere şi că a fost fericit şi liniştit. (A fost un ţinut) înfloritor
«reprezentat» în desenul celei de a şasea zone (iklim), indicat de litera şin (ş)
caracterizată în mod diacritic prin puncte (muceme), (de litera) vav(v), elif(a) şi
rad(r). [Este situat la] 51 <grade> şi jumătate”196
Enunţarea coordonatelor geografice ale Timişoarei potrivit sistemului caracte-
ristic geografiei europene, a respectat tradiţia cultivată de predecesorii săi de a
actualiza şi moderniza cunoştinţele expuse în cosmografii: „În geografiile necredin-
cioşilor se află la 43 grade longitudine şi <la> 45 de grade şi jumătate latitudine197.
Raportarea la coordonatele geografice actuale ale oraşului Timişoara, respectiv
45°47’ latitudine nordică şi 25°17’ longitudine estică vădeşte o diferenţă sensibilă în
ceea ce priveşte calculul longitudinii. Decalajul de 17°83’ în calculul longitudinii
Timişoarei rezultă din diferenţa considerabilă existentă între punctele de pe glob
alese de unii geografi europeni din secolul al XVII-lea şi de geografii contemporani
ca meridian zero198. Bartınlı Ibrahim Hamdi a preluat din Atlasul lui Andreas
Celarius un meridian zero, care trecea prin insula Corvo din Arhipeleagul Azorelor,
195 C. Orhonlu, XVIII. Yüzyıldan, p. 137; B. Lewis, The Muslim Discovery of Europe, New York,
London, 1982, p. 60.
196 Bartınlı Ibrahim Hamdi, ms. cit., fila 251b.
197 Ibidem.
198 Pentru stabilirea diferitelor puncte ca meridian de origine, vezi Ş. Mureşan, Banatul în
cartografia secolului al XVIII-lea, Timişoara, 2012, p. 36–37.