Istoria Banatului Otoman

260 / 350

259
otomane a însemnat totodată folosirea selectivă a izvoarelor geografice europene,
precum şi marginalizarea173 – în urma impunerii sistemului european de clasificare
pe continente – a sistemelor de clasificare geografică datorate lui Ptolemeu şi Abul
Feda. Sistemul european a fost folosit la ordonarea materialului geografic expus în
Djihannuma (Oglinda lumii), autorul respectând întru totul organizarea politică şi
administrativ-militară a statelor existente în vremea sa. Din acest punct de vedere,
Djihannuma este prima geografie otomană, o adevărată geografie istorică, ce descrie
Imperiul Otoman ca pe o sumă de vilayete şi sandjakuri.
Din punct de vedere cronologic, interesul pentru geografie s-a manifestat în
societatea şi în cultura otomană încă din secolul al XV-lea atât prin traducerea în
limba turco-osmană a unor cosmografii reprezentative174 cât mai ales prin redac-
tarea unor cosmografii originale, ca de pildă lucrarea lui Yazıdjızade Ahmed
Bidjan intitulată Durri-i Mekun (Mărgăritarul cel bine păstrat)175, citată în toate
studiile închinate geografiei otomane.
Totodată, compilaţia a fost şi calea de asimilare selectivă a informaţiilor noi
din lucrările de geografie şi istorie europeană, care i-au determinat pe autorii
otomani dornici de a întocmi lucrări cu caracter general (geografie, hărţi ale lumii)
să marginalizeze clasificarea geografică preluată de la Ptolemeu.
Kâtib Celebi a folosit în mod inteligent arta compilaţiei pentru a-şi întregi
informaţiile necesare redactării geografiei sale universale cu date extrase din
lucrările europene cu ajutorul renegatului de origine franceză, şeyhul Muhammad
Ihlasi. Acesta l-a ajutat la traducerea lucrărilor lui Gerhard Mercator (1512–1594),
Atlas sive cosmographia, meditationes de fabrica mundi şi Abraham Ortelius
(1527–1598) Theatrum orbis terrarum, tălmăciri cunoscute sub numele de Atlas
minor176. Cu sprijinul aceluiaşi şeyh, Kâtib Celebi a cercetat operele lui Cluverius
şi Lorenzo d’Anania pentru a actualiza şi completa, împreună cu sursele istorice
textul pasajelor copiate din lucrarea lui Mehmed al-Aşık, Menazir ul-avalim177.
Eforturile de informare şi de cunoaştere ale lui Kâtib Celebi şi ale şeyhului
Muhammad Ihlasi au fost însoţite totodată de un transfer al cunoştinţelor geografice
europene datorat iniţiativei vizirilor din familia Köprülü (Fazıl Ahmed Paşa, Fazıl
Mustafa paşa, Kara Mustafa paşa)178 de a recomanda traducerea lucrărilor reprezen-
tative pentru dezvoltarea acestei ştiinţe. De altminteri autoritatea centrală (sultanul)
şi marii demnitari otomani i-au recunoscut geografiei, atât înainte de 1683 cât mai
ales în cursul veacului al XVIII-lea, un rol strategic şi militar, dar şi cel de remediu
în oprirea declinului otoman. Din aceste motive, sultanul Mehmed al IV-lea a
ordonat, în 1675, traducerea Atlasului întocmit de Willem Janszoon şi Joan Blaeu.
Tălmăcirea Atlasului amintit a fost o acţiune îndelungată, încredinţată matematicianului
173 Fr. Taeschner, op. cit. , p. 62.
174 Este vorba, în primul rând, de Cosmografia lui Kazvimi (?–1283) intitulată Adjayib al-
makhlukat (Minunile Creaţiei), tradusă nu numai de Yazıdjızade Ahmed Bidjan şi de Rukneddin
Ahmed, ci şi de alţi cărturari otomani.
175 C. Orhonlu, op. cit., p. 272.
176 Fr. Taeschner, op. cit. , p. 59, C. Orhonlu, op. cit., p. 273.
177 Fr. Taeschner, op. cit., p. 62, menţionează filiaţia existentă între Djihannuma şi Menazir ul-avalim.
178 H. Wurm, Der osmanische Historiker Hüseyn b. Ga’fer gennant Herzafenn und die Istanbuler
Gesellschaft in der zweiten Hälfte des 17. Jahrhunderts, Freiburg, 1971, p. 39, 42.