249
profesori, dacă avem în vedere lacunele existente în acest izvor şi anumite
impreciziuni de lectură. Mai este posibil ca Evliya Celebi să fi înglobat şi
medreselele
existente la Timişoara în numărul de 7 şcoli coranice (
mekteb
).
Întocmai ca majoritatea colegilor funcţionând în
medreselele
aflate în enclavele
otomane din Ungaria, cei doi profesori din Timişoara au predat la
medreselele
aparţinând categoriilor
haşiye-i tedjrid
şi
miftah
. La
medreseul
din categoria
haşiye-i tedjrid
, Mushheddin a predat întocmai programa stabilită încă în vremea
domniei sultanului Mehmed al II-lea (1451–1481). Pe lângă comentariul la lucrarea
Tedjridü’l kelâm
al lui Nasir ed-Din Tusi, studenţii au învăţat glosele
Şerh-i Tevali
(Comentariul la Tevali) redactate de Şemseddin Mahmud Isfahani la lucrarea
Tawali al-anwar
(Interpretarea luminilor) a
kadiului
din Şiraz, Abd Allah b. Umar
b. Muhammad b. Ali Abu’l-Khayr Nasır al-Din Beydavi. Acest manual de teologie
scolastică întocmit de un autor celebru pentru erudiţia şi opera sa
134
a fost studiat,
de pildă, de cărturarul geograf, Bartınlı Ibrahim Hamdi din Timişoara. Studenţilor
li s-au mai predat şi lecţii din materiile următoare: morfologie (
sarf
), sintaxă
(
nahiv
), aritmetică (
hesap
), geometrie (
hendese
), logică (
mantık
) şi retorică (
belagat
).
Despre
müderrisul
Mehmed
halife
, credem că a predat la o categorie
superioară
medreselelor
din grupul
haşiye-i tedjrid
, dat fiind că acesta a avut un
salariu zilnic de 30 de
akçe
. Această instituţie de învăţământ islamic i-a aparţinut
categoriei
Miftah
, în care s-a discutat în mod amănunţit scrierea retorică a lui
Siradjeddin Yusuf b. Ebu Bekir-Sekkâki intitulată
Miftah ül-ulum
. La aceste
medrese
s-au ţinut şi prelegeri despre comentariile lui Saadeddin Teftazani şi
Seyyid Şerif
135
. Din punct de vedere ierarhic, acest
medrese
din Timişoara a avut
acelaşi rang cu
medreseul
din Buda construit de beglerbegul Sokollu Mustafa Paşa
(1566–1578), dat fiindcă, în primii ani ai funcţionării sale,
müderrisul
Mehmed
halife
a încasat un salariu zilnic de 30 de
akçe
136
, identic cu leafa profesorilor de la
medreseul
din Buda. De altfel întemeierea şi funcţionarea unor
medresele
de rang
modest în
vilayetul
Timişoara este un fenomen comun în
vilayetul
Buda, unde, în
cele mai multe instituţii de învăţământ numite
medaris-i resmiye
, profesorii au
încasat un salariu zilnic între 20 şi 40 de
akçe
137
.
Învăţământul mediu şi superior otoman din Timişoara nu s-a limitat doar la
respectarea strictă a programei
medreselelor
. Acest fapt este dovedit de însemnările
cronicarului Bartınlı Ibrahim Hamdi din Timişoara şi de cunoştinţele temeinice de
limbă şi literatură persană clasică dobândite de Ali bin Mehmed şi de El Hadj
Ibrahim Naimeddin. Interesul pentru limba şi literatura persană nu este o caracte-
ristică exclusivă culturii otomane din
vilayetul
Timişoara. El reprezintă o trăsătură
comună, proprie culturii otomane din Bosnia, Herţegovina şi Ungaria, în ciuda
faptului că, în calitatea lor de obiecte de studiu, limba şi literatura persană clasică
au fost scoase în întregime, în mod oficial, din
curriculum
-ul
medreselelor
până în
primele decenii ale secolului al XVIII-lea. Abia după 1718, studiul limbii persane a
134
H. Corbin,
Histoire de la philosophie islamique
, Paris, 1999, p. 374.
135
I. H. Uzunçarşılı,
op. cit.
, p. 27.
136
G. Ágoston,
Muslim Cultural Enclaves
, p. 190.
137
G. Ágoston,
Budin’de osmanlı
, p. 144.




