Background Image
Previous Page  250 / 350 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 250 / 350 Next Page
Page Background

249

profesori, dacă avem în vedere lacunele existente în acest izvor şi anumite

impreciziuni de lectură. Mai este posibil ca Evliya Celebi să fi înglobat şi

medreselele

existente la Timişoara în numărul de 7 şcoli coranice (

mekteb

).

Întocmai ca majoritatea colegilor funcţionând în

medreselele

aflate în enclavele

otomane din Ungaria, cei doi profesori din Timişoara au predat la

medreselele

aparţinând categoriilor

haşiye-i tedjrid

şi

miftah

. La

medreseul

din categoria

haşiye-i tedjrid

, Mushheddin a predat întocmai programa stabilită încă în vremea

domniei sultanului Mehmed al II-lea (1451–1481). Pe lângă comentariul la lucrarea

Tedjridü’l kelâm

al lui Nasir ed-Din Tusi, studenţii au învăţat glosele

Şerh-i Tevali

(Comentariul la Tevali) redactate de Şemseddin Mahmud Isfahani la lucrarea

Tawali al-anwar

(Interpretarea luminilor) a

kadiului

din Şiraz, Abd Allah b. Umar

b. Muhammad b. Ali Abu’l-Khayr Nasır al-Din Beydavi. Acest manual de teologie

scolastică întocmit de un autor celebru pentru erudiţia şi opera sa

134

a fost studiat,

de pildă, de cărturarul geograf, Bartınlı Ibrahim Hamdi din Timişoara. Studenţilor

li s-au mai predat şi lecţii din materiile următoare: morfologie (

sarf

), sintaxă

(

nahiv

), aritmetică (

hesap

), geometrie (

hendese

), logică (

mantık

) şi retorică (

belagat

).

Despre

müderrisul

Mehmed

halife

, credem că a predat la o categorie

superioară

medreselelor

din grupul

haşiye-i tedjrid

, dat fiind că acesta a avut un

salariu zilnic de 30 de

akçe

. Această instituţie de învăţământ islamic i-a aparţinut

categoriei

Miftah

, în care s-a discutat în mod amănunţit scrierea retorică a lui

Siradjeddin Yusuf b. Ebu Bekir-Sekkâki intitulată

Miftah ül-ulum

. La aceste

medrese

s-au ţinut şi prelegeri despre comentariile lui Saadeddin Teftazani şi

Seyyid Şerif

135

. Din punct de vedere ierarhic, acest

medrese

din Timişoara a avut

acelaşi rang cu

medreseul

din Buda construit de beglerbegul Sokollu Mustafa Paşa

(1566–1578), dat fiindcă, în primii ani ai funcţionării sale,

müderrisul

Mehmed

halife

a încasat un salariu zilnic de 30 de

akçe

136

, identic cu leafa profesorilor de la

medreseul

din Buda. De altfel întemeierea şi funcţionarea unor

medresele

de rang

modest în

vilayetul

Timişoara este un fenomen comun în

vilayetul

Buda, unde, în

cele mai multe instituţii de învăţământ numite

medaris-i resmiye

, profesorii au

încasat un salariu zilnic între 20 şi 40 de

akçe

137

.

Învăţământul mediu şi superior otoman din Timişoara nu s-a limitat doar la

respectarea strictă a programei

medreselelor

. Acest fapt este dovedit de însemnările

cronicarului Bartınlı Ibrahim Hamdi din Timişoara şi de cunoştinţele temeinice de

limbă şi literatură persană clasică dobândite de Ali bin Mehmed şi de El Hadj

Ibrahim Naimeddin. Interesul pentru limba şi literatura persană nu este o caracte-

ristică exclusivă culturii otomane din

vilayetul

Timişoara. El reprezintă o trăsătură

comună, proprie culturii otomane din Bosnia, Herţegovina şi Ungaria, în ciuda

faptului că, în calitatea lor de obiecte de studiu, limba şi literatura persană clasică

au fost scoase în întregime, în mod oficial, din

curriculum

-ul

medreselelor

până în

primele decenii ale secolului al XVIII-lea. Abia după 1718, studiul limbii persane a

134

H. Corbin,

Histoire de la philosophie islamique

, Paris, 1999, p. 374.

135

I. H. Uzunçarşılı,

op. cit.

, p. 27.

136

G. Ágoston,

Muslim Cultural Enclaves

, p. 190.

137

G. Ágoston,

Budin’de osmanlı

, p. 144.