249 / 350
248
au fost predate: retorica după
Miftah-al ulum
, teologia după tratatul
al-Mawafik fi
ilm al-kelam
(Cei ce reuşesc în ştiinţa teologică) al vestitului teolog Adûd al-Din
din Şiraz (1280–1355), precum şi jurisprudenţa hanefită cu ajutorul lucrării
al-Hidâya
, întocmită de juristul Al-Marghînâmî din Ferghana (m. 1197) ca un
rezumat al propriilor sale compendii de legi.
În
vilayetul
Timişoara, absolventul
medreselei
din categoria
hariç medrese
a
putut ocupa de îndată postul de
kadiu
într-un târg sau oraş mic, având asigurat un
venit zilnic minim de 25
akçe
. Este cazul
kadiilor
din oraşul Cenad, ale căror
posturi au făcut parte din prima şi cea mai modestă clasă de salarizare aflată la baza
ierarhiei
kadiatelor
din Rumelia. Această ierarhie cuprinde 9 clase de salarizare,
aşa cum rezultă din fragmentul condicii (
defter
) publicate de I.H. Uzunçarşılı. Din
cercetarea acestui izvor rezultă că această clasă de salarizare atribuită
kadiatului
Cenad s-a aplicat şi altor
kadiate
din Rumelia, după cum urmează: Istarva de lângă
Ohrida, Alakemise, Endorse, Esedabad din
sandjakul
Eubeea (Egriboz) şi Navarinul
(Anavarin) vechi şi nou
125
. Dacă I.H. Uzunçarşlı nu a precizat cuantumul venitului
aferent fiecărei clase de salarizare, în schimb însemnările de călătorie ale lui Evliya
Celebi înlesnesc ierarhizarea, în funcţie de venitul lor, a unor
kadiate
din
vilayetul
Timişoara. Potrivit informaţiilor acestui călător,
kadiatele
din localităţile de reşe-
dinţă pe care le-a vizitat (Timişoara, Arad, Lipova, Cenad, Lugoj, Caransebeş,
Orşova, Becicherec) se înscriu în două categorii distincte. În prima categorie s-au
aflat două
kadiate
cu rangul de 500 de
akçe
: Ineu
126
şi Timişoara, în subordinea
celui din urmă aflându-se Aradul, în care a funcţionat un
naib
127
, adică un ajutor de
kadiu
. Cea de a doua categorie a reunit un număr mai mare de
kadiate
, având
rangul de 150 de
akçe
: Becicherec, Orşova, Caransebeş şi Lugoj, Lipova şi Cenad
128
.
În ceea ce priveşte funcţionarea
medreselelor
în
vilayetul
Timişoara, trebuie
precizat faptul că Evliya Celebi a amintit existenţa a 3
medresele
în oraşul Cenad
129
,
a
medreselelor
ctitorite de marele vizir Sokollu Mehmed paşa la Becicherec
130
,
doar a unei
medrese
în localităţile Dudeşti (Beşenova), Bečej şi Orşova
131
fără a
semnala
medreseul
de lângă Djamia cea mare a sultanului Süleyman Kanuni din
cetatea Timişoara
132
. Această omisiune nu pune însă la îndoială existenţa şi funcţio-
narea instituţiilor otomane de învăţământ teologic şi superior de acolo. De
altminteri, statele de plată ale funcţionarilor şi garnizoanei otomane din Timişoara
din perioada 8 iulie 1633 – 26 iunie 1634 atestă activitatea didactică desfăşurată la
medrese
de profesorii Muhieddin, retribuit cu 20
akçe
şi Mehmed
halife
, având un
venit zilnic de 30 de
akçe
133
. S-ar putea însă ca în statele de plată să figureze şi alţi
125
I.H. Uzunçarşılı,
op. cit.
, p. 92, nota 2.
126
Evliya Çelebi,
op. cit.
, vol. V, p. 406;
trad. cit
., p. 513.
127
Ibidem
, p. 389, 398;
trad. cit.
, p. 495, 504.
128
Evliya Çelebi,
op. cit.
, vol. VII, p. 374;
trad. cit
., p. 650;
op. cit.
, p. 445;
trad. cit.
, p. 695, vol. VI,
p. 4;
trad. cit.
, p. 533, 534; vol. V, p. 398;
trad. cit.
, p. 505; vol. VII, p. 369;
trad. cit.
, p. 646.
129
Ibidem
, p. 371;
trad. cit
., p. 648.
130
Ibidem
, p. 374;
trad. cit
., p. 650.
131
Ibidem
, p. 372–374;
trad. cit
., p. 648–650.
132
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
, fila 255 b.
133
A. Velics, E. Kammerer,
op. cit.
, doc. nr. CCXVI, p. 418, 419.