246 / 350
245
În lipsa unor date exacte cu privire la distribuţia reţelei şcolilor elementare
atât în Imperiul Otoman cât mai ales în
vilayetul
Timişoara, însemnările de
călătorie ale lui Evliya Celebi atestă funcţionarea următoarelor
mekteburi
în anii
1660–1661:
– câte 7
mekteb
la Timişoara şi Lipova
100
, întocmai ca în oraşul Székesfehérvár
101
din Ungaria otomană;
– câte 6
mekteb
la Zombor, întocmai ca la Ujlak
102
;
– câte 4
mekteb
la Cenad, 3 la Bečej
103
şi la Titel, întocmai ca la Oradea,
Esztergom şi Kanizsa
104
.
Retribuţia personalului didactic a variat nu numai de la o şcoală coranică a
unei
djamii
la un alt
mekteb
, ci şi în cuprinsul şcolii respective, chiar dacă, la o
primă vedere, era vorba de aceeaşi funcţie didactică. De pildă, la
djamia
exterioară
din Timişoara, învăţătorul Ali a primit o leafă zilnică de 12
akçe
, în timp ce
Mehmed, înregistrat cu o funcţie identică, a fost retribuit doar cu 8
akçe
105
. Tot
12
akçe
a avut ca retribuţie inspectorul Abdulbakı de la şcoala de pe lângă
djamia
din cartierul Hızır aga, un cuantum identic cu cel al salariului
müezzi
-nului Ahmed
halife
de la aceeaşi
djamie
, sumă mai mică doar cu 3
akçe
în comparaţie cu leafa de
15
akçe
încasată de Hasan, ajutor de învăţător şi inspector la aceeaşi şcoală
106
. În
cazul cumulului de funcţii s-a ajuns la un nivel mai ridicat de salarizare, ca de pildă:
25
akçe
încasaţi de Hasan
halife mekteb-i hassa
în calitatea sa de
imam
şi profesor
la şcoala publică
107
, 19
akçe
plătiţi profesorului Hasan, 17
akçe
cuveniţi învăţăto-
rului şi cititorului
Coranului
(
enam-han
) Ali, 12
akçe
datoraţi învăţătorului Ali
108
.
Dacă în statele de plată ale garnizoanei şi personalului cetăţii Timişoara din
perioada 8 iulie 1633 – 26 iunie 1634 au fost înregistrate numele profesorilor de la
medrese
, Muhieddin şi Mehmed halife
109
, în schimb Evliya Celebi nu a menţionat
în vreun fel existenţa acestor şcoli teologice medii şi superioare, ci numai cele
„şapte şcoli pentru copii (
mekteb
) din cetatea Timişoara”. Omisiunea călătorului
otoman este surprinzătoare, dat fiind că, în însemnările sale despre
vilayetul
Timişoara, el a precizat numărul
medreselelor
din localităţile Bečej, Becicherec,
Dudeşti (Beşenova), Orşova şi Cenad
110
. Spre deosebire de Evliya Celebi, Bartınlı
Ibrahim Hamdi s-a referit însă în lucrarea sa „
Atlas
”, la
medreseul
îngrijit (
ma’mur
),
construit lângă moscheea sultanului Süleyman, „o moschee mare şi însemnată din
cetatea Timişoara”
111
. Totodată, în cronica închinată memoriei beglerbegului de
Timişoara şi Belgrad, Kodja Djafer paşa, Ali bin Mehmed din Timişoara a
100
Evliya Celebi,
op. cit.
, vol. V, p. 393, 400;
trad. cit.
, p. 499, 507.
101
G. Ágoston,
op. cit., loc. cit
.
102
Ibidem
.
103
Evliya Celebi,
op. cit.
, vol. VII, p. 371, 373;
trad. cit.
, p. 648, 649.
104
G. Ágoston,
op. cit., loc. cit
.
105
A. Velics, E. Kammerer,
op. cit.
, p. 416; Kl. Hegyi,
op. cit.
, p. 1367.
106
A. Velics, E. Kammerer,
op. cit.
, p. 417; Kl. Hegyi,
op. cit.
, p. 1368.
107
A. Velics, E. Kammerer,
op. cit., loc. cit.
; Kl. Hegyi,
op. cit.
, p. 1367.
108
A. Velics, E. Kammerer,
op. cit.
, p. 418; Kl. Hegyi,
op. cit.
, p. 1367, 1368.
109
A. Velics, E. Kammerer,
op. cit.
, p. 418, 419.
110
Evliya Celebi,
op. cit.
, vol. VII, p. 371, 372, 374, 446;
trad. cit.
, p. 648–650, 695.
111
Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ms. cit.
, fila 255 b.