245 / 350
244
în
djamiile
din Osijek şi Sremska Mitrovica profesorii au predat
hadih
-ul
94
. La
jumătatea veacului al XVI-lea, Sremska Mitrovica a fost un centru însemnat de
desăvârşire spirituală şi de răspândire – prin mijlocirea celor înzestraţi de
şeyhul
Musliheddin
95
cu darul iniţierii – a confreriei (
tarikat
)
Halvetiyye
în vilayetul
Timişoara. Prin urmare, această aşezare a avut acelaşi rol ca oraşul Buda în
învăţarea şi interpretarea erudită a
hadithurilor
de către studenţii veniţi de la
Timişoara. Totodată, în
djamiile
de la Sremska Mitrovica şi Osijek au fost predate
atât legea islamică (
fikh
) cât şi dreptul succesoral (
farâ’iz
)
96
.
În
vilayetele
Timişoara şi Buda, instrucţia şi educaţia completă a copiilor
musulmani s-a desfăşurat în două cicluri consecutive, reprezentate mai întâi de
şcoala elementară
mekteb
şi apoi de
medrese
, şcoala teologică medie şi superioară.
Potrivit rangului stabilit în ierarhia constituită de sultanii Mehmed al II-lea şi
Süleyman Kanuni
97
,
medreseul
le-a asigurat treptat tinerilor dornici de învăţătură
un nivel mediu de cunoştinţe şi, în final, nivelul superior de cultură şi educaţie,
condiţie a obţinerii funcţiilor însemnate în Imperiul Otoman.
În şcolile coranice din
vilayetul
Timişoara, metoda de învăţământ a constat,
în primul rând, din memorarea mecanică a unor pasaje lungi, dacă nu chiar a
întregului
Coran
. Aceasta a fost calea prin care s-a dobândit iscusinţa de a recita
corect şi nu de a desluşi întreaga semnificaţie a versetelor sonore ale Coranului,
cărora musulmanii de rând le-au recunoscut o putere magică
98
. Convingerea le-a
fost întărită şi de arta aparte de recitare a
Coranului
, numită
tadjwid
şi deprinsă de
elevi după ce învăţau particularităţile rostirii şi variantele de lectură ale multor
cuvinte din Cartea Sfântă
99
.
La absolvirea
mektebului
din Timişoara sau din altă localitate a
vilayetului
cu
acelaşi nume, elevul înzestrat cu o memorie foarte bună recita
Coranul
, devenind
hafız
chiar fără să fi învăţat limba arabă clasică, de vreme ce aceasta nu făcea parte
din programa şcolară. Chiar şi în condiţiile în care profesorii au interpretat textele
din
Coran
învăţate de elevi pe de rost, metoda de învăţământ folosită nu a avut
eficienţă în provinciile europene ale Imperiului Otoman. Copiii musulmanilor din
Bosnia, din
vilayetul
Timişoara şi din ţinuturile sale învecinate au fost defavorizaţi
de această metodă de învăţământ în comparaţie cu şcolarii din Egipt sau din alte
regiuni arabe. Pentru cei din urmă, memorarea
Coranului
şi a rugăciunilor nu a
avut un grad atât de mare de dificultate dat fiindcă limba arabă vorbită în
provinciile otomane era limba lor maternă.
94
Evliya Celebi,
Seyahatname
(Cartea călătoriilor), vol. VI, Istanbul, 1902, p. 174; G. Ágoston,
Muslim Cultural Enclaves in Hungary under Ottoman Rule
, în „Acta Orientalia Academiae Scientiarum
Hungaricarum”, XLV, 2–3, 1991, p. 183.
95
N. Clayer,
Mystiques. État et société. Les Halvetis dans l’aire balkanique de la fin du XV
e
siècle à nos jours
, Leyda – New York – Köln, 1994, p. 128, 135, 139.
96
G. Ágoston,
op. cit., loc. cit.
97
I.H. Uzunçarşılı,
Osmanlı devletinin ilmiyye teşkilâtı
(Organizarea ierarhiei învăţaţilor în
Imperiul Otoman), Ankara, 1965, p. 5–13, 55–57 pentru epoca lui Mehmed al II-lea. În privinţa
ierarhiei diversificate de către Süleyman Kanuni, vezi
ibidem
, p. 33–38, 56–60; G. Veinstein,
Le modèle
ottoman
, în
Madrasa. La transmission du savoir dans le monde musulman
, ed. N. Grandin,
M. Gaborieau, Ed. Arguments, 1997, p. 74.
98
H.A.R. Gibb – H. Bowen,
op. cit.
, p. 142.
99
F. Rahman,
op. cit
., p. 93.