Istoria Banatului Otoman

244 / 350

243
şi în parte de vistieria imperială (4734 akçe) 86. Şi predicatorul (va’iz) Mehmed
halife al aceleiaşi Djamii Mari din Timişoara a predat Coranul pentru o leafă zilnică
de 31 akçe87. De o retribuţie mult mai modestă, de numai 11 akçe , s-a bucurat în
schimb Hasan halife , cel care s-a îngrijit de candelele şi lămpile djamiei din
mahalaua Hızır aga şi a predat lecţii de Coran88. Această slujbă de ihlas-i şerif han ,
al cărei deţinător avea datoria să recite Sûra 112 Al-Ihlas (Sinceritate), a fost
ocupată, potrivit aceleiaşi liste de solde achitate de vistieria otomană, şi de o serie
de cărturari (halife) din Timişoara, după cum urmează: de Abdulbakı, plătit cu
8 akçe pe zi, respectiv cu o sumă identică de care au beneficiat atât Mustafa Dede
cât şi un alt învăţător de Coran numit Mustafa, de Musliheddin retribuit cu 15 akçe
şi de un alt ihlas-i şerif-han, numit tot Mustafa, având o leafă zilnică de 10 akçe 89.
De altminteri toţi învăţătorii şi profesorii de Coran nu sunt înregistraţi în
listele slujitorilor djamiilor, ci în cele ale funcţionarilor religioşi90, plătiţi numai din
vistieria otomană. În condiţiile lipsei unei instituţii religioase islamice autarhice şi
independente, a fost necesară şi utilă intervenţia financiară a statului teocratic
otoman pentru asigurarea subzistenţei funcţionarilor şi personalului djamiilor. Astfel
se şi explică asimilarea slujbaşilor djamiilor şi a profesorilor categoriei de lefegii ai
garnizoanei Timişoara, plătiţi cu ziua. Aceasta este justificarea locului pe care ei l-au
ocupat în listele de lefegii ai garnizoanei acestei cetăţi după enumerarea coman-
danţilor cetăţii şi a locţiitorilor lor şi înaintea menţionării unităţilor militare (bőlük)91
cantonate la Timişoara.
Însuşirea Coranului în sibyan mektebi a implicat mai întâi explicarea, pe
înţelesul elevilor, a Sûrelor citite şi memorate prin intermediul comentariilor, care
alcătuiau prin multitudinea şi diversitatea lor o adevărată ştiinţă a exegezei Cărţii
Sfinte (Kuran-i Şerif) numită ilm at-tafsir. Desluşirea semnificaţiilor profunde şi
cercetarea multiplă a Sûrelor din Coran au dus la dezvoltarea unor discipline
considerate a fi ramuri auxiliare ale învăţământului coranic92, incluzând hadith -ul,
adică relatările despre spusele şi faptele Profetului, Sunna , având semnificaţia de
precedent, obicei iniţial, creat de faptele şi deprinderile lui Mahomed. Totodată a
fost inclus studiul gramaticii, lexicografiei arabe şi a împrejurărilor în care au fost
revelate93 diferitele Sûre şi versete ale lor.
În ceea ce priveşte studiul în şcoli speciale a tradiţiei despre spusele şi faptele
Profetului (ilm al-hadith ) ca ramură a ştiinţelor Islamului, nu s-au descoperit încă
date certe pentru vilayetul Timişoara. Se ştie doar că, la Buda şi în alte centre
culturale otomane din vilayetul Buda, nu au fost întemeiate asemenea şcoli dar că
86 Ibidem, p. 415; Kl. Hegyi, op. cit., p. 1367.
87 A. Velics, E. Kammerer, op. cit. doc. cit., p. 415; Kl. Hegyi, op. cit. loc. cit.
88 A. Velics, E. Kammerer, op. cit. doc. cit., p. 417; Kl. Hegyi, op. cit. loc. cit. p. 1368.
89 A. Velics, E. Kammerer, op. cit. doc. cit., p. 416; Kl. Hegyi, op. cit., loc. cit.
90 A. Velics, E. Kammerer, op. cit. doc. cit., p. 418–420; Kl. Hegyi, op. cit., p. 1367–1369.
91 A. Velics, E. Kammerer, op. cit. doc. cit. , p. 420–423; vezi Kl. Hegyi, Törökberendezkedés...,
p. 85.
92 F. Rahman, The Qur’an în Islam Cultural Concepts in Sociology, ed. Br. S. Turner, vol. I,
Routledge, Londra, 2003, p. 92.
93 Ibidem, p. 93.