Istoria Banatului Otoman

242 / 350

241
3. ŞCOLI OTOMANE ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA:
MEKTEB , MEDRESE
Djamiile nu au fost simple lăcaşuri de închinare, ci ele au avut scopul de a
face educaţia religioasă şi morală a locuitorilor musulmani şi de a fi centru de
învăţământ atât în oraşe cât şi la sate. Odată cu înflorirea şi iradierea civilizaţiei
islamice, djamia a fost deopotrivă şcoala tuturor ştiinţelor la care s-au format
savanţii şi locul deosebit de însemnat de instrucţie pentru toţi credincioşii musul-
mani, fără a se ţine seama de vârsta şi de orizontul lor. Încă din timpul constituirii
sale, sistemul de învăţătură a devenit nu numai obiectul principal al instituţiilor
religioase islamice, ci şi izvorul influenţei lor neîntrerupte asupra autorităţii laice.
Lupta îndelungată a teologilor din primele veacuri de existenţă ale Islamului le-a
asigurat monopolul asupra sistemului de învăţământ. Acesta a devenit, prin urmare,
obiectul principal al instituţiilor islamice religioase dar şi izvorul influenţei lor
neîntrerupte asupra autorităţii laice. Aşadar, tinerii musulmani din şcolile islamice
şi din Imperiul Otoman au avut acces doar la instrucţie şi educaţie religioasă
uniformă. Mai mult decât oricare altă instituţie socială din Imperiul Otoman,
şcolile coranice (kuttab, ar. maktab, tc. mekteb)76, echivalentul şcolilor elementare,
au reuşit să instituie uniformitate77 în spiritul universal al Islamului. Ele au avut
meritul de a fi creat numitorul comun, respectiv suma cunoştinţelor de bază,
necesare dezvoltării lor succesive de către elevi la un nivel mediu şi superior al
învăţământului teologic, mistic, administrativ, militar, tehnic etc.
În Imperiul Otoman, sibyan mektebi a fost calea sigură de transmitere, din
generaţie în generaţie, a valorilor societăţii otomane islamice. Tocmai caracterul
său profund religios şi scopul declarat, de a educa un credincios musulman
autentic, au constituit legătura indisolubilă cu djamia. Astfel se justifică şi faptul
că, adesea, kuttab-ul a fost alipit unei moschei, ai cărei slujitori au asigurat totodată
continuarea învăţăturii dobândite în şcoala elementară.
Sibyan mektebi-ul a fost frecventat numai de musulmani, în majoritatea lor
băieţi, înscrierea lor începând în jurul vârstei de 4 ani. Ciclul elementar de studii s-a
întins pe o durată între 2 şi 5 ani, kuttab-ul fiind deschis pe tot parcursul anului, cu
excepţia zilei de vineri, a sărbătorilor, Ramazanului, secerişului şi a calamităţilor
naturale78. Mult timp, lecţiile au început după ce elevii îşi săvârşiseră rugăcinea
rituală împreună cu învăţătorul lor, dar cu citirea unei Sûre din Coran şi cu
rugăciunea înălţată către Profet, care era urmată de rostirea altor rugăciuni79.
Educarea drept-credinciosului musulman de la o vârstă fragedă în sibyan mektebi a
însemnat, înainte de toate, studierea Coranului, respectiv memorarea lui şi precizia
76 Acest tip de şcoală primară s-a numit adesea mekteb-hane, mekteb-i sibyan sau sibyan
mektebi, vezi I. Parmaksızoğlu, Türkiye’de din eğitimi (Educaţia religioasă în Turcia), Ankara, 1966,
p. 3–25.
77 H.A.R. Gibb – H. Bowen, Islamic Society and the West. A Study of the Impact of the Western
Civilization on Moslem Culture in the Near East, capitolul Education , vol. I/2, Londra, 1957, p. 139.
78 J.M. Landau, art. Kuttab, în The Encyclopaedia of Islam, vol. V, Leida, 1986, p. 568.
79 S. Eyice, J. Pedersen, art. Mescid în Islâm Ansiklopedisi (Enciclopedia Islamului), vol.8,
Istanbul, 1953, p. 64; V. Günyol, art. Mektep în enciclopedia cit., vol. 7, Istanbul, 1957, p. 656–658.