236 / 350
235
volachales
, cnezi, crainici), precum şi datorită acţiunii Reformei din veacul al XVI-lea
şi a Contrareformei din secolul următor.
2.
LĂCAŞURI DE CULT MUSULMAN:
MESDJID
,
DJAMI
Locul sacru, unde se celebrează cultul islamic, se numeşte în Europa, încă de
la mijlocul veacului al XVI-lea,
moschee
iar în Turcia, în mod curent,
djami
(rom.
geamie). Cu toate acestea şi în pofida originii lor arabe, cei doi termeni nu au un
înţeles identic. În realitate, diferenţa specifică între cele două lăcaşuri de cult
rezultă din diversificarea înregistrată de-a lungul secolelor de funcţia lor în
celebrarea serviciului divin.
Atestat de formele sale intrate în limbile europene (spaniolă, italiană,
franceză, engleză), cuvântul moschee a evoluat din cuvântul arab
masdjid
46
, din
care s-au format, prin derivare, termenii intermediari
moseak, muskey, moschy
şi
moskeh
. Aceştia au ieşit din uz odată cu impunerea cuvântului moschee (
mosquée
),
ca un împrumut al formei italiene
moschetta
, prin intermediul termenului spaniol
mezquita
şi care a devenit, în secolul al XVII-lea, o denumire modernă standard şi
de largă circulaţie.
În Coran, termenul
masdjid
a fost folosit adesea în sintagma
al-Masdjid
al-haram
47
, pentru a desemna templul vestit de la Mekka, în timp ce expresia
al-Masdjid al aksa
s-a folosit, conform tradiţiei pentru a menţiona sanctuarul de la
Ierusalim. Totodată, acest termen semnifică, atunci când este utilizat ca un cuvânt
independent în Coran, lăcaşul de rugăciune al credincioşilor musulmani, cărora li
s-au stabilit o serie de îndatoriri pentru renovarea şi întreţinerea sa.
Transformarea
masdjidului
în centrul lucrării divine i-a sporit caracterul sacru
odată cu preluarea tradiţiilor bisericii şi cultului sfinţilor
48
. De altminteri preluarea
cultului sfinţilor s-a aflat în strânsă legătură cu procesul de sacralizare treptată a
mormintelor Profetului şi rudelor sale. Dar sacralizarea
masdjidului
a fost un
proces amplu, care s-a extins asupra părţilor sale însemnate. Este vorba atât de
mihrab
, nişa hărăzită rugăciunii, orientată spre Ka’aba, vestita „Piatră Neagră”, cât
şi de
minbar
, estrada introdusă de Profet în anii 7–8 ai Hegirei, cu scopul de a ţine
comunităţii islamice cuvântările de interes public.
Totodată, procesul de sacralizare a
masdjidului
nu a înlăturat nici funcţia sa
de loc de întrunire publică şi nici pe cea de instituţie de stat şi centru politic,
dobândite încă în vremea Profetului Mahomed şi folosită de autorităţile otomane în
momentul ocupării teritoriilor din Europa Centrală şi de sud-est. În
Islamul
timpuriu,
masdjidul
a slujit nu numai pentru săvârşirea rugăciunii şi pentru întrunirile
comunităţii musulmane, ci şi pentru întâlnirile credincioşilor şi pentru înnoptarea,
46
Pentru etimologia sa, vezi S. Eyce, art.
MESCID
, în
Islâm Ansiklopedisi
(Enciclopedia
Islamului), vol. 8, Istanbul, 1953, p. 1.
47
Coran. Ultima Carte Sfântă
, traducere de Mustafa Ali Mehmet, Ed. Paideia, 2003, Sura 2,
versetele 144, 145, 149, p. 3.
48
J. Pedersen, articolul
Masdjid
, în
The Enciclopaedia of Islam
, vol. VI, Leyda, 1991, p. 654.