233 / 350
232
âyini
, la care s-au cântat imnuri religioase
34
, urmate de respectarea cu stricteţe a
unor obiceiuri alimentare (consum de alimente albe: produse lactate, ouă, migdale
etc.), de vizite, urări reciproce făcute rudelor, mentorilor sau protectorilor.
Diferenţele înregistrate în celebrarea tradiţională a sărbătorii
Nevrûz
au
rezultat din contactele între grupările
Bektaşii
din comunităţile urbane cu cultura
arabo-persană, pe de o parte, iar, pe de altă parte, din păstrarea vechilor tradiţii
rituale ale turcilor în satele de confesiune
Alevî – Bektaşii
. Ceremoniei religioase
desfăşurate în satele anatoliene îi urmează în mod obligatoriu masa festivă a
comunităţii, luată în locuri şi la momente diferite ale zilei de sărbătoare. În acest
moment esenţial al sărbătorii
Nevrûz
se oferă şi se mănâncă, ritual, preparate din
carnea animalelor (mai ales berbeci) sacrificate potrivit tradiţiei, dar şi ouă
vopsite
35
în coji de ceapă, obicei întâlnit în câteva ţinuturi din Anatolia
36
.
De altfel
Nevrûz
-ul nu este singura sărbătoare de primăvară care a preluat şi
metamorfozat modul de viaţă, practicile tradiţionale şi valorile spirituale ale spaţiului
cultural turcic. I se asociază, prin contaminare, cumul sau substituţie, sărbătoarea
numită
Hıdrellez
, închinată reînvierii şi fecundităţii naturii. Întocmai ca în cazul
Nevrûz
-ului, şi această sărbătoare reuneşte, în natura şi manifestarea sa, îmbinarea
firească a elementelor islamice, turcice şi de alte origini cu formele de devoţiune
ancestrală
37
.
Denumirea sărbătorii de
Hıdrellez
a rezultat din contopirea numelor sfinţilor
islamici
al-Hadır
(
tc. Hızır
)
38
şi
Ilyas
(Sf. Ilie din trad. creştină) care, potrivit
tradiţiei, se întâlnesc pe culmea unui munte, lângă un izvor etc., în noaptea de 22 spre
23 aprilie (6 mai în calendarul iulian). Sărbătoarea acestei „întâlniri” reprezintă nu
numai momentul astronomic al conjuncţiei soarelui cu Pleiadele, grupul de stele
din constelaţia Taurului care, potrivit tradiţiei din aria culturală turco-mongolă,
face trecerea la anotimpul de vară. În ceea ce priveşte data la care se celebrează
această sărbătoare, există unele deosebiri explicate prin asimilarea
Hıdrellez
cu alte
sărbători
39
şi prin cauze de ordin climatic. În general,
Hıdrellez
se sărbătoreşte în
diferitele zone ale Turciei, aşa cum s-a celebrat în trecut în teritoriile europene
ocupate de otomani, la 23 aprilie / 6 mai, prilej în care se respectă credinţe vechi şi
diferite tradiţii alimentare. În comunităţile de
Alevî, Hıdrellez
este o aniversare
deosebită, pregătită cu multă grijă, închinată zilei de naştere a califului Ali. O parte
34
Vezi imnul din veacul al XVI-lea, atribuit lui Pîr Sultan Abdal, editat în traducerea
românească de L. Munteanu,
op. cit
., p. 437–438.
35
Vopsitul oului, un obicei creştin, există şi la iranieni. La cina rituală din noaptea de
Nôrûz
,
cunoscută sub numele de
sofre-ye haft sin
, adică masa celor 7 sin se mănâncă printre alte bucate
tradiţionale ouă roşii, vopsite anume pentru această sărbătoare, vezi V. Bageacu,
op. cit.
, p. 3.
36
L. Munteanu,
op. cit.
, p. 439, 466.
37
Ibidem
, p. 440.
38
Potrivit tradiţiei, acest sfânt islamic ar fi băut împreună cu
Ilyâs
, tovarăşul său, din „apa
vieţii” (
Ab-ı Hayat
), devenind nemuritor. El este asimilat cu Sf. Ilie sau cu Sf. Gheorghe. În credinţa
populară, Hızır este un izbăvitor, invocat în momente grele ale existenţei individului, vezi M. Uraz,
Hıdrellez ve Hızır ile Ilyas
(
Hidrellez
şi
Hızır
împreună cu Ilyas), în „Türk Folklor Araştırmaları”,
nr. 346, mai 1978, p. 8312.
39
Există sate din Anatolia, în regiunea Malatya sau în ţinutul Elâziğ, în care nu se sărbătoreşte
Nevrûz
ci numai
Hıdrellez
, la date diferite: 18, 25 februarie după un post de 3 zile, vezi L. Munteanu,
op. cit.
, p. 441.